Calle Gascona
Bulevardul Cidrului: peste o duzină de sidrerías una după alta. Joia, în afara verii, se cântă vechile cântece de sidrería.

Un ritual cu reguli proprii, o stradă întreagă dedicată lui, brânzeturi care se maturează în peșteri și o zi pe an în care tot orașul mănâncă exact același lucru.
🎧 Pe traseul El Fontán, Gascona și sculpturile stradaleÎn Asturia cidrul nu se servește, se escancia; nu se comandă pentru unul singur, se împarte; și nu se bea cu înghițituri mici, se dă pe gât dintr-odată. Să înțelegi ritualul acesta e jumătate din călătorie, pentru că el organizează întreaga viață socială a unui oraș care, pe deasupra, gătește foarte bine.
Sunetul de fundal de pe calle Gascona e inconfundabil: jetul de cidru care cade de sus pe marginea paharului. Nu e spectacol, e tehnică: cidrul natural asturian nu are gaz adăugat și are nevoie să se aereze ca să se exprime.
Consecința practică e că trebuie băut imediat, înainte să se stingă. De aceea se toarnă puțin de fiecare dată — un culín — și se bea dintr-o înghițitură, nu cu sorbituri mici.
Și se lasă mereu un deget în pahar, culete, ca să clătești marginea pe care ai băut înainte să-l dai următorului. Se aruncă pe jos sau în rigola sidreríei, și de aici mirosul de măr care te întâmpină de cum intri.
Cidrul nu se comandă pentru unul singur: se împarte. O sticlă, un pahar care trece din mână în mână, și vorbă multă fără să te uiți la ceas. Să bei din pahar propriu e considerat aici, pur și simplu, ciudat.
Bulevardul Cidrului: peste o duzină de sidrerías una după alta. Joia, în afara verii, se cântă vechile cântece de sidrería.
Stomacul orașului Oviedo din vremuri medievale, într-o hală de fier și sticlă din 1882-1885. Aici sunt brânzeturile și fabes.
Descarcă aplicația și descoperă Oviedo offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos El Fontán, Gascona și sculpturile stradale cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Fabada e felul-emblemă, iar secretul ei stă în faba: nu e o fasole oarecare, ci o varietate cu bob lung, plat și untos, cu coajă foarte subțire și ocrotită de propria indicație geografică. De aceea se topește în gură în loc să rămână întreagă și tare.
Brânzeturile sunt celălalt mare capitol, iar Asturia are una dintre cele mai mari varietăți din lume raportat la suprafață. Cabrales e cel mai faimos: înțeapă de cât de albastru e și se maturează luni întregi în peșteri naturale de munte. Denumirea obligă: dacă n-a trecut prin peșteră, nu se poate numi Cabrales.
Apoi sunt Gamonéu, Afuega'l Pitu și Casín, printre multe altele. Merită să întrebi la Mercado del Fontán, unde vânzătorii ți-l explică pe fiecare cu plăcere.
Cachopo e felul modern care a cucerit lumea: două șnițele de vițel cu șuncă și brânză la mijloc, pane și prăjite, de o mărime care sfidează orice poftă rezonabilă. Nu e vechi, dar e azi semnul de identitate culinară cel mai exportat al Asturiei.
Iar la pește, tot ce dă Marea Cantabrică: pixín, virrey, oricios în sezon. Coasta e la o jumătate de oră și se simte în meniuri.
În fiecare 19 octombrie, Oviedo sărbătorește Desarme, care amintește un episod din 1836 în care niște trupe carliste au fost dezarmate în timp ce orașul, după cum se povestește, le ținea ocupate cu mâncare.
Azi se comemorează mâncând, și cu un meniu exact și nenegociabil: năut cu cod și spanac, callos și orez cu lapte. Fără nicio variație. În ziua aceea tot orașul mănâncă același lucru, iar restaurantele se umplu până la refuz.
E una dintre cele mai rigide și mai iubite tradiții gastronomice din Spania. Dacă vii în zilele acelea, trebuie să rezervi din timp, și merită s-o faci.
În restul anului, calle Gascona e zona cidrului, iar împrejurimile piaței Fontán și ale piaței Constitución sunt zona unde mănânci așezat.
O observație utilă: în sidrerías se mănâncă porții la comun și se împarte totul. Să comanzi feluri individuale strică logica locului, la fel ca atunci când ceri pahar propriu.
Inima socială a orașului vechi, cu arcade și lipită de piață. Zonă de vermut și de mâncat așezat, la cinci minute de Gascona.
Salonul civic al orașului Oviedo și locul unde se sărbătorește Desarme în fiecare 19 octombrie: năut cu cod, callos și orez cu lapte, fără variații.
Pentru că cidrul natural asturian nu are gaz adăugat. Când cade prin aer și lovește marginea paharului, se sparge, se aerează și își trezește aroma: aici i se spune espalmar. De aceea trebuie băut imediat, înainte să se stingă, și de aceea se servește puțin de fiecare dată.
Degetul de cidru care se lasă mereu în pahar. Servește la clătirea marginii pe care ai băut înainte să-l dai următorului, pentru că paharul e comun și trece de la unul la altul. Se aruncă pe jos sau în rigola sidreríei, și de aici mirosul de măr care te întâmpină de cum intri.
Se poate, dar e ciudat și te dă de gol ca străin. Cidrul se comandă la sticlă și se împarte: un singur pahar care trece din mână în mână, iar cel care toarnă servește de fiecare dată un culín. Logica locului e conversația și ritmul împărțit, nu consumația individuală.
Că nu sunt fasole obișnuită: faba asturiană e o varietate cu bob lung, plat și untos, cu coajă foarte subțire și ocrotită de propria indicație geografică. De aceea, într-o fabada bună, faba se topește în gură în loc să rămână întreagă și tare, iar asta e diferența dintre un fel de mâncare bun și unul mediocru.
Pentru că se maturează luni întregi în peșteri naturale de munte, unde umiditatea și temperatura constante fac să crească mucegaiurile acelea albastre. Denumirea de origine obligă ca maturarea să se facă acolo: dacă n-a trecut prin peșteră, nu se poate numi Cabrales. Asturia are în plus multe altele: Gamonéu, Afuega'l Pitu, Casín.
Două șnițele de vițel cu șuncă și brânză la mijloc, pane și prăjite, de o mărime care sfidează orice poftă rezonabilă. Nu e un fel de mâncare vechi, dar a devenit semnul culinar cel mai exportat al Asturiei și apare în practic toate meniurile din regiune.
O sărbătoare gastronomică pe care Oviedo o ține în fiecare 19 octombrie, în amintirea unui episod din 1836 în care niște trupe carliste au fost dezarmate în timp ce orașul le ținea ocupate cu mâncare. Se comemorează mâncând un meniu exact și nenegociabil: năut cu cod și spanac, callos și orez cu lapte.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Oviedo offline, oricând vrei.

Continuă să citești