I se spune Bulevardul Cidrului, iar pe doar câțiva metri se înghesuie peste o duzină de sidrerías, una după alta. Sunetul de fundal e inconfundabil: jetul de cidru care cade de sus pe marginea paharului. Iar numele vine de la pelerinii francezi de pe Camino.
Strada gasconilor
Era o stradă din afara zidurilor, care ducea la Puerta de los Gascones a zidului de apărare, și aici s-au așezat gasconii, cum erau numiți pelerinii și negustorii francezi de pe Camino de Santiago, care își deschideau afacerile chiar la porțile orașului.
Așa că forfota de azi nu e o invenție modernă: sub picioarele tale stau secole de tradiție a ospitalității, de la acei pelerini până la grupurile de prieteni care umplu terasele în weekend.
Tiparul acesta — un cartier de străini cu activitate comercială lângă poarta zidului — se repetă în toate orașele de pe Camino. La Pamplona s-a întâmplat același lucru cu burgul San Cernin, populat de franci.
Joia, în afara verii, în chigres se cântă vechile cântece de sidrería, pentru că aici băutul și cântatul au mers mereu mână în mână.
Escanciar, espalmar și culete
Cidrul natural asturian nu are gaz adăugat. De aceea se escancia: se toarnă de sus, ca jetul să lovească marginea paharului, să se spargă și să se aereze. Aici i se spune espalmar, și asta îi trezește aroma.
Consecința practică e că trebuie băut imediat, înainte să se stingă. De aceea se toarnă puțin de fiecare dată — un culín — și se bea dintr-o înghițitură.
Și se lasă mereu un deget în pahar, culete, ca să clătești marginea pe care ai băut înainte să-l dai următorului. Se aruncă pe jos sau în rigola sidreríei, și de aici mirosul de măr care te întâmpină de cum treci pragul.
Cidrul nu se comandă pentru unul singur: se împarte. O sticlă, un pahar care trece din mână în mână, și vorbă multă fără să te uiți la ceas. Să bei din pahar propriu e considerat aici, pur și simplu, ciudat.
De neratat
Bulevardul Cidrului
Peste o duzină de sidrerías pe doar câțiva metri, una după alta.
Numele vine de pe Camino
Aici s-au așezat gasconii, pelerini și negustori francezi, lângă poarta zidului.
Se toarnă de sus ca să se aereze
Cidrul natural nu are gaz: când cade și lovește paharul, se sparge și își trezește aroma.
Culete
Degetul lăsat în pahar ca să clătești marginea înainte să-l dai următorului.
Cum se încadrează în vizita ta la Oviedo
Se află la marginea orașului vechi, la câteva minute de plaza del Fontán și de Foncalada, fântâna preromanică din secolul al IX-lea.
Nu e o oprire de vizită, ci de masă: păstrează cel puțin o oră și jumătate. Funcționează cel mai bine de după-amiază încolo și în weekend.
E încheierea firească a traseului prin orașul vechi, după catedrală, Fontán și plaza de la Constitución.
Întrebări frecvente
De ce se toarnă de la o înălțime atât de mare?
Pentru că cidrul natural nu are gaz adăugat. Când cade din aer și lovește marginea paharului, se sparge, se aerează și își trezește aroma: aici i se spune espalmar. De aceea trebuie băut imediat, înainte să se stingă.
Și de ce se aruncă puțin pe jos?
Pentru că se lasă mereu un deget în pahar, culete, ca să clătești marginea pe care ai băut înainte să-l dai următorului. Se aruncă pe jos sau în rigola sidreriei, și de aici mirosul acela de măr care te întâmpină imediat ce treci pragul.
