Nouă hectare de copaci seculari în plin centru. Pentru localnici nu e „un parc”, e „parcul”, salonul în aer liber al întregului oraș. Și iată la ce aproape nimeni nu se oprește să se gândească: grădina aceasta a fost înainte o mănăstire.
Grădinile călugărilor
Se numește San Francisco pentru că pe aceste terenuri se ridica marea mănăstire franciscană a orașului. Când în secolul al XIX-lea statul a secularizat și a vândut bunurile Bisericii, orașul a avut inspirația să păstreze grădinile călugărilor și să le transforme în grădină publică.
De aceea numele sfântului trăiește încă acolo unde înainte se rugau călugării și unde azi se joacă copiii. Procesul acesta — mănăstiri secularizate transformate în parcuri, piețe sau teatre — e povestea obișnuită a urbanismului spaniol din secolul al XIX-lea.
Axa parcului e Paseo de los Álamos, marea alee cu copaci care îl traversează și care funcționează ca salon principal, cu bănci, felinare istorice și un iaz cu rațe.
Și e totodată un muzeu în aer liber: păstrează peste o sută de sculpturi, busturi și monumente împrăștiate printre garduri vii, omagii aduse fiilor iluștri ai Asturiei.
Verdele pe care îl vezi e o a doua viață
În timpul Războiului Civil, Oviedo a trăit un asediu lung, iar parcul acesta a rămas chiar pe linia de foc. Mulți dintre copacii lui au fost distruși sau tăiați pentru tranșee și lemne de foc.
O bună parte din ce face azi umbră a fost replantat după aceea, așa că verdele pe care îl vezi e o a doua viață. Faptul acesta explică și de ce copacii seculari stau alături de alții vizibil mai tineri.
Printre sculpturi e Mafalda, așezată pe banca ei, pe care orașul a comandat-o după ce i-a decernat lui Quino Premiul Prințul Asturiei în 2014. E cea mai fotografiată din parc.
Mai e și un „¡Adiós, Cordera!”, omagiu adus povestirii lui Clarín, și La Torera, plus busturi de muzicieni, scriitori și politicieni asturieni. În vecina plaza de la Escandalera se află Maternitatea lui Botero, locul de întâlnire prin excelență al localnicilor.
De neratat
Nouă hectare în plin centru
Pentru localnici nu e „un parc”: e „parcul”, salonul în aer liber al orașului.
Au fost grădinile unei mănăstiri
Marea mănăstire franciscană a orașului, secularizată în secolul al XIX-lea.
A fost pe linia de foc
În timpul asediului din Războiul Civil au fost tăiați mulți copaci. Verdele de azi e o a doua viață.
Peste o sută de sculpturi
Busturi și monumente printre garduri vii, inclusiv Mafalda așezată pe banca ei.
Cum se încadrează în vizita ta la Oviedo
Se află în centru, între calle Uría, Teatro Campoamor și Universitate, la câteva minute de orașul vechi.
Oprirea înseamnă o jumătate de oră de plimbare, sau mai mult dacă te așezi. Accesul e liber și e deschis tot anul.
E balamaua dintre Oviedo cel vechi și cartierul nou din secolul al XIX-lea, locul unde orașul face o pauză între una și alta.
Întrebări frecvente
Știai că acest parc a fost câmp de luptă?
În timpul Războiului Civil, Oviedo a trăit un asediu lung, iar acest parc s-a aflat chiar pe linia de foc. Mulți dintre copacii lui au fost distruși sau tăiați pentru tranșee și lemne de foc. O bună parte din ce dă azi umbră a fost replantată după aceea, așa că verdele pe care îl vezi este o a doua viață.
