O doamnă de bronz înfiptă în mijlocul pieței, cu rochie de la sfârșitul secolului al XIX-lea și privirea pierdută spre catedrală. E Ana Ozores, protagonista romanului „La Regenta”, pe care Clarín l-a publicat între 1884 și 1885 și pe care mulți îl consideră cel mai bun roman spaniol al secolului al XIX-lea după „Don Quijote”.
Vetusta, sau cum să-ți dezbraci propriul oraș
Leopoldo Alas „Clarín” era profesor titular la Universitatea din Oviedo, iar în cartea lui a înfățișat orașul acesta sub un nume fals — l-a numit Vetusta — și l-a dezbrăcat fără milă: preoții lui ambițioși, tinerii domni trândavi, bârfele, ipocrizia.
Ana, Regenta, e o femeie sensibilă și singură, măritată cu un bărbat mai în vârstă, prinsă între duhovnic și seducător și strivită de un oraș care o pândește necontenit. Romanul e un studiu brutal despre sufocarea socială din provincie.
Când a apărut, a scandalizat Oviedo: mulți s-au recunoscut și nu le-a plăcut deloc. Timp de decenii a rămas pe jumătate pus deoparte, cu puține ediții și destulă stânjeneală locală.
Abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea critica l-a așezat acolo unde e azi. A durat aproape o sută de ani până când orașul lui a încetat să-l citească drept o jignire și a început să-l citească drept un monument.
Pe aceleași dale ca în ficțiune
Sculptura a făcut-o Mauro Álvarez în 1997 și a fost pusă intenționat aici, în piața Alfonso al II-lea, pe aceleași dale pe care Ana se plimba în roman, în fața catedralei care domină toată povestea.
Locul acesta nu e decorativ: romanul începe tocmai în turnul catedralei, cu canonicul magistral don Fermín de Pas privind orașul cu o lunetă, ca unul care își păzește turma.
Clarín a descris acel turn ca pe un „poem romantic de piatră, imn delicat de linii dulci, de o frumusețe mută și veșnică”. Puține turnuri au o asemenea scrisoare de dragoste literară.
Oamenii o fotografiază și îi ating mâna când trec, într-atât încât bronzul rochiei s-a tocit. E una dintre cele mai îndrăgite sculpturi ale unui oraș care are peste o sută în aer liber.
De neratat
Ana Ozores, Regenta
Protagonista romanului publicat de Clarín între 1884 și 1885, în bronz din 1997.
Oviedo se numește Vetusta
Clarín l-a înfățișat sub un nume fals și l-a dezbrăcat: preoții, tinerii domni, ipocrizia.
Orașul s-a simțit jignit
Mulți s-au recunoscut. A durat aproape o sută de ani până să fie citit ca monument, nu ca jignire.
Pe dalele ficțiunii
Așezată în fața catedralei, pe unde se plimba Ana în roman.
Cum se încadrează în vizita ta la Oviedo
Se află în piața Alfonso al II-lea cel Cast, în fața catedralei, în centrul exact al orașului vechi.
Oprirea durează cinci minute. E spațiu public, accesibil la orice oră.
Face parte din traseul sculpturilor în aer liber din Oviedo, alături de Woody Allen, Mafalda și obraznicul Culis Monumentalibus. Orașul are peste o sută.
Întrebări frecvente
A fost un succes de la început?
Deloc. Timp de decenii, „La Regenta” a rămas pe jumătate uitată într-un colț, cu puține ediții și cu o anumită jenă locală, și abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea critica a așezat-o acolo unde este azi. A durat aproape o sută de ani până când orașul ei a încetat s-o citească drept o ofensă și a început s-o citească drept un monument.
