O construcție modestă de piatră, cu un arc deasupra izvorului, de peste o mie o sută de ani, căreia aproape nimeni nu-i dă atenția pe care o merită. E singura lucrare de arhitectură civilă preromanică rămasă în picioare și încă folosită pentru rostul ei inițial: să dea apă.
O lucrare publică din Evul Mediu timpuriu
A fost ridicată în secolul al IX-lea, pe vremea lui Alfonso al II-lea cel Cast după majoritatea istoricilor, deși unii o atribuie lui Alfonso al III-lea cel Mare. Ce o face excepțională e asta: nu e o biserică și nici un palat, ci ceva mult mai rar și mai omenesc, o infrastructură publică din Evul Mediu timpuriu, păstrată și folosită.
Din epoca aceea au ajuns până la noi biserici și câteva resturi de palate, pentru că erau clădirile pe care puterea le socotea demne de piatră și de întreținere. Faptul că supraviețuiește o lucrare hidraulică de cartier e practic un miracol documentar.
Se afla în mahala, în afara zidurilor, lângă drumul de intrare în oraș, și timp de secole le-a dat de băut drumeților, pelerinilor și vecinilor din afara zidurilor care nu aveau fântână proprie.
Faptul că o fântână atât de modestă a supraviețuit mai bine de un mileniu de războaie, incendii și reforme urbane explică de ce face parte din ansamblul preromanic din Oviedo recunoscut de UNESCO.
Crucea cioplită în piatră
Uită-te la Crucea Victoriei sculptată deasupra arcului, simbolul vechiului regat al Asturiei, care aici veghea izvorul ca o binecuvântare permanentă.
Lângă ea se întinde o inscripție în latină care spune cam așa: „cu acest semn e ocrotit cel evlavios, cu acest semn e învins dușmanul”. E aceeași formulă care însoțește marile cruci ale regatului asturian păstrate în catedrală.
Emblema aceasta e azi stema Asturiei și a orașului Oviedo și o vezi peste tot în oraș, pe felinare, capace de canal și coșuri de gunoi. Aici e în versiunea ei cea mai veche și cea mai umilă.
Numele vine din latinescul fontem calatam, „fântână boltită sau încastrată”, și descrie exact ce ai în fața ochilor. Toponimia din Evul Mediu timpuriu era adesea la fel de literală.
De neratat
Din secolul al IX-lea și încă folosită
Ridicată pe vremea lui Alfonso al II-lea cel Cast sau, după alții, a lui Alfonso al III-lea cel Mare, și încă dă apă după unsprezece secole.
Singura lucrare civilă preromanică
Nu e biserică, nici palat: e o infrastructură publică păstrată și în funcțiune.
Cu Crucea Victoriei cioplită
Simbolul regatului Asturiei veghind izvorul ca o binecuvântare.
Și o inscripție latină
„Cu acest semn e ocrotit cel evlavios, cu acest semn e învins dușmanul”.
Cum se încadrează în vizita ta la Oviedo
Se află pe calle Foncalada, pe traseul firesc dintre plaza del Fontán și calle Gascona, cea cu sidrerías.
Oprirea durează zece minute și se potrivește foarte bine ca încheiere a plimbării prin centru: e discretă, liniștită și contrastează cu forfota piețelor.
Celelalte vestigii preromanice ale orașului sunt San Julián de los Prados, cu frescele ei, și monumentele de pe muntele Naranco, la marginea orașului.
Întrebări frecvente
Ce scrie pe piatră?
Lângă Crucea Victoriei se întinde o inscripție în latină care spune cam așa: cu acest semn este ocrotit cel evlavios, cu acest semn este învins dușmanul. Este aceeași formulă care însoțește marile cruci ale regatului asturian păstrate în catedrală.
Și de unde vine numele Foncalada?
Din latinescul fontem calatam, fântână boltită sau încastrată. Numele descrie exact ce ai în fața ta: un izvor acoperit de o boltă de piatră, care timp de secole a dat de băut cartierului din afara zidurilor.
