Sculpturile lui Dalí
Zece bronzuri originale instalate în 1998, de peste doi metri fiecare, pe un bulevard pietonal deschis la orice oră. Acces liber și cincisprezece minute bine investite.

Bronzuri de peste doi metri în plină stradă, un muzeu al gravurii cu Picasso și Miró și monumentul care rezumă cel mai bine o întreagă epocă a orașului.
🎧 Pe traseul Avenida del Mar, Alameda și promenadaE ultimul lucru la care te aștepți în Marbella și e printre cele mai interesante pe care le are: zece sculpturi originale de Dalí instalate pe un bulevard pe care treci în drum spre plajă, un muzeu de gravură contemporană cu semnături de prim rang într-un spital din secolul al XVI-lea și, în sensul giratoriu de la Puerto Banús, o masă de bronz de douăzeci de metri cu o poveste judiciară în spate. Totul se vede într-o după-amiază.
Au fost instalate în 1998 și sunt originale: zece piese de bronz de peste doi metri și între două sute și patru sute de kilograme fiecare, așezate în aer liber pe bulevardul pietonal care coboară din Parque de la Alameda până la promenada de pe malul mării.
Titlurile sunt univers dalinian pur: Elefantul cosmic, Calul cu călăreț care se împiedică, Mercur, Perseu, Omul pe delfin, Don Quijote așezat, Gala la fereastră, Femeia goală urcând scara.
Piesa care merită cea mai multă atenție e elefantul. Picioarele acelea extrem de subțiri și imposibile care susțin un obelisc pe spinare sunt obsesia lui Dalí pentru imponderabilitate și n-au apărut din nimic: l-a fascinat o sculptură pe care Bernini a proiectat-o în secolul al XVII-lea pentru piața Minervei din Roma, un elefant de marmură care poartă un obelisc egiptean autentic. Din anii patruzeci, animalul reapare iar și iar în opera lui.
Gala care privește pe fereastră era soția și obsesia lui absolută: Elena Diákonova, rusoaică de origine, căsătorită înainte cu poetul Paul Éluard. El a pictat-o și a sculptat-o fără răgaz timp de decenii.
Sfatul practic e simplu și aproape nimeni nu-l urmează: dă-le ocol. Sunt sculpturi în ronde-bosse și se schimbă enorm în funcție de unde te așezi. Spre sfârșitul după-amiezii, cu soarele lateral pe bronz și marea în fundal, e momentul în care funcționează cel mai bine.
Zece bronzuri originale instalate în 1998, de peste doi metri fiecare, pe un bulevard pietonal deschis la orice oră. Acces liber și cincisprezece minute bine investite.
Cea mai veche grădină din oraș, documentată din 1761, și punctul de unde pornește traseul sculpturilor lui Dalí. Bănci cu faianță sevillană pictată de mână și felinare din fontă.
Descarcă aplicația și descoperă Marbella offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos Avenida del Mar, Alameda și promenada cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Muzeul Gravurii Spaniole Contemporane e o dublă surpriză. Pe dinafară e Hospital Bazán, arhitectură civilă nobilă din secolul al XVI-lea, în plin oraș vechi. Pe dinăuntru păstrează peste patru mii de lucrări pe hârtie cu semnături de Picasso, Miró, Dalí, Chillida și Tàpies.
S-a născut dintr-o donație de o mie trei sute cincizeci de stampe în 1992 și azi e unul dintre cele mai importante muzee din Spania în domeniul său. Faptul că e în Marbella și nu într-o capitală e una dintre acele întâmplări pentru care le sunt recunoscători cei care își dau osteneala să intre.
Gravura e, în plus, tehnica perfectă ca să-i înțelegi pe acești artiști din alt unghi: nu sunt schițe, nici reproduceri, ci operă originală gândită pentru hârtie, cu procedee —acvaforte, ac uscat, litografie— care își impun propriile reguli.
E la doi pași de Plaza de los Naranjos, așa că se potrivește firesc în traseul prin orașul vechi. Verifică programul înainte să mergi: e un muzeu mic, iar calendarul lui nu e cel al unui muzeu mare.
În sensul giratoriu de la intrarea în Puerto Banús se află o masă de bronz și cupru de peste douăzeci de metri. Se numește La Victoria, a semnat-o sculptorul georgian Zurab Tsereteli și a fost instalată în 1994. Aici nimeni nu-i spune pe nume: e „statuia rusului”.
Versiunea oficială spunea că era un cadou al primarului Moscovei. Versiunea care a ieșit apoi la iveală a fost mult mai tulbure: a costat bugetul municipal bani și două terenuri, chestiunea a ajuns în instanță, cu furt de documente cu tot, și s-a ajuns chiar la bănuiala că piesa instalată nu era cea care fusese cumpărată, pentru că dimensiunile nu se potriveau.
Tsereteli e cunoscut pentru proporțiile exagerate ale operei sale: a lui e statuia lui Petru cel Mare de peste nouăzeci de metri care domină un râu din Moscova și pe care jumătate de oraș o detestă, precum și o figură colosală a lui Columb pe care mai multe orașe din Statele Unite au refuzat-o.
Acel mod de a guverna municipiul a continuat și după Jesús Gil și a explodat de tot în 2006 cu Operațiunea Malaya, unul dintre cele mai mari cazuri de corupție urbanistică din istoria Spaniei, atât de grav încât Guvernul a ajuns să dizolve Consiliul Local al Marbellei. Statuia e tot acolo, iar localnicii o privesc cu un amestec de haz și de afecțiune.
Peste douăzeci de metri de bronz și cupru pe care îi vezi oricum când ajungi în port. Cinci minute de oprire: interesul ei nu e artistic, ci documentar.
Peste patru mii de lucrări cu semnături de Picasso, Miró, Dalí, Chillida și Tàpies, într-o clădire civilă nobilă din secolul al XVI-lea. Verifică programul înainte să mergi.
Da. Sunt zece bronzuri originale de peste doi metri și între două sute și patru sute de kilograme fiecare, instalate pe Avenida del Mar în 1998. Sunt în aer liber, pe un bulevard pietonal pe care treci în drum spre plajă, cu acces liber la orice oră.
E obsesia lui pentru imponderabilitate și pentru visele care sfidează fizica, și are o origine precisă: l-a fascinat o sculptură pe care Bernini a proiectat-o în secolul al XVII-lea pentru piața Minervei din Roma, un elefant de marmură care poartă un obelisc egiptean autentic. Din anii patruzeci animalul reapare iar și iar în pictura lui.
Elena Diákonova, rusoaică de origine, soția lui Dalí și marea lui obsesie. Înainte să-i iasă în cale fusese căsătorită cu poetul francez Paul Éluard. Dalí a pictat-o și a sculptat-o fără răgaz timp de decenii, iar în Marbella apare privind pe o fereastră într-una dintre cele zece piese.
Peste patru mii de lucrări pe hârtie cu semnături de Picasso, Miró, Dalí, Chillida și Tàpies, într-unul dintre cele mai importante muzee din Spania în domeniul său. S-a născut dintr-o donație de o mie trei sute cincizeci de stampe în 1992 și ocupă Hospital Bazán, o clădire civilă nobilă din secolul al XVI-lea, în plin oraș vechi.
Se numește La Victoria, măsoară peste douăzeci de metri și a semnat-o sculptorul georgian Zurab Tsereteli. A fost instalată în 1994, prezentată drept un cadou al primarului Moscovei, dar a ajuns să coste bugetul municipal bani și două terenuri, a sfârșit în instanță, cu furt de documente cu tot, și s-a ajuns chiar să se pună la îndoială că piesa așezată era cea cumpărată.
Primar al Marbellei din 1991 până în 2002, cu partid propriu, și în același timp președinte al clubului Atlético de Madrid. Guverna municipiul cu mână largă și în felul lui, și a sfârșit înconjurat de procese. O bună parte din arta publică a orașului —sculpturile lui Dalí și La Victoria— a fost instalată în timpul mandatului său.
O după-amiază lungă. Sculpturile lui Dalí de pe Avenida del Mar înseamnă cincisprezece minute, Museo del Grabado în jur de o oră, iar La Victoria cinci minute de oprire când ajungi la Puerto Banús. Firesc e să le legi de orașul vechi pe de o parte și de plajă sau de port pe de alta.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Marbella offline, oricând vrei.

Continuă să citești



