Miroase a iasomie și a pământ umed udat dis-de-dimineață, iar soarele se sparge în pete printre coroanele ficușilor. E cea mai veche grădină din Marbella, iar povestea ei începe cu apa: primele documente care vorbesc despre această promenadă sunt din 1761, când aici era un șir de plopi negri udați prin canale de irigație.
Salonul în aer liber al orașului
De la acei plopi negri vine numele: alameda, adică aleea de plopi. Generații la rând a fost salonul în aer liber al Marbellei, locul unde oamenii veneau duminica să se plimbe, să facă curte și să ia aer, într-o epocă în care timpul liber la oraș însemna exact asta.
La sfârșitul secolului al XIX-lea terenul a fost nivelat și s-a ridicat zidul de sprijin pe latura de sud. Iar în anii treizeci aleea centrală a fost amenajată ca grădină și străzile laterale au fost pavate, dându-i forma pe care o păstrează și azi.
Plopii care i-au dat numele au dispărut de foarte multă vreme, iar ce face umbră acum a fost plantat mai târziu. Se întâmplă în aproape toate aleile de plopi din Spania: toponimul rezistă secole, chiar dacă arborii care l-au inspirat nu mai sunt.
Bănci de faianță și felinare din fontă
Nu rata băncile de ceramică smălțuită, îmbrăcate în faianță sevillană pictată de mână. Sunt piese din altă epocă ce au supraviețuit tuturor, și țin de o tradiție foarte andaluză de mobilier urban din ceramică, care azi aproape că nu se mai produce.
Felinarele din fontă sunt din aceeași perioadă și urmează aceeași logică: mobilier public de calitate, gândit să dureze decenii, într-o epocă în care orașele spaniole își făceau pentru prima dată spații cu grădini amenajate.
Odinioară Alameda acoperea peste douăzeci de mii de metri pătrați. Orașul a crescut și a tot ros din ea, reducând-o la ce a rămas azi, care e în continuare inima liniștită a Marbellei, dar e doar un fragment din grădina originală.
Pierderea aceasta e povestea aproape tuturor grădinilor urbane istorice din Spania: s-au născut la marginea orașului și au sfârșit înconjurate și ciuntite de creștere, cedând teren străzilor, clădirilor și parcărilor.
De neratat
Documentată din 1761
Aici era un șir de plopi negri udați prin canale de irigație. De acolo vine numele.
Nu mai sunt plopi
Au dispărut demult, iar ce face umbră a fost plantat mai târziu. Se întâmplă în aproape toate aleile de plopi din Spania.
Bănci de faianță sevillană
Ceramică smălțuită pictată de mână și felinare din fontă. Mobilier urban din altă epocă.
Era mult mai mare
Acoperea peste douăzeci de mii de metri pătrați. Orașul a crescut și a tot ros din ea.
Cum se încadrează în vizita ta la Marbella
Se află între orașul vechi și promenada de la mare, așa că o traversezi când mergi de la unul la celălalt. De aici pornește Avenida del Mar, care coboară până la plajă și pe care se află sculpturile lui Dalí.
E o oprire de cincisprezece minute și funcționează mai ales ca pauză: bănci, umbră deasă și liniște la două minute de forfotă. Vara, asta valorează destul de mult.
Traseul firesc e Plaza de los Naranjos și orașul vechi, Alameda, Avenida del Mar cu sculpturile lui Dalí și plaja Fontanilla. Totul într-o dimineață și totul pe jos.
Întrebări frecvente
Mai există plopi în Alameda?
Ei bine, nu, și aici e farmecul. Plopii negri care i-au dat numele au dispărut demult, iar ceea ce face astăzi umbră a fost plantat mai târziu. Se întâmplă în aproape toate aleile numite „alameda” din Spania: numele rezistă secole, chiar dacă arborii care l-au inspirat nu mai sunt. Așa că atunci când cineva spune „alameda”, amintește-ți că aici, cândva, cuvântul a fost cât se poate de literal: un șir de plopi adevărați, puși în rând.
