Așază-te în centrul acestei piețe și întoarce-te încet: catedrala și Giralda pe o parte, zidul Real Alcázar pe alta, Archivo General de Indias în față și vechiul Hospital del Rey închizând tabloul. Primele trei formează ansamblul pe care UNESCO l-a declarat Patrimoniu Mondial în 1987 și sunt atât de aproape încât încap într-o singură privire. Puține orașe din lume adună atât de mult în două sute de metri. Piața își datorează însă numele unui lucru mult mai puțin glorios: un cutremur.
Cutremurul care a dat numele pieței
Pe 1 noiembrie 1755, marele cutremur de la Lisabona a zguduit jumătate de peninsulă. La Sevilla, oamenii au fugit din catedrală în mijlocul slujbei și s-au înghesuit chiar aici, în singurul spațiu deschis din jur, așteptându-se să vadă bolțile prăbușindu-se. Catedrala a rezistat — cu pagube serioase la Giralda —, iar orașul a numărat foarte puțini morți.
Sevillanii au văzut în asta o intervenție a Fecioarei și în anul următor au ridicat monumentul baroc cu coloană și statuia Nuestra Señora de la Protección care domină și azi centrul: acesta e Triunfo care dă numele pieței. În limbajul epocii, un triunfo era exact asta, un monument comemorativ cu coloană.
În fața lui e un alt monument, din secolul al XX-lea, dedicat Neprihănitei Zămisliri, cu patru figuri ale Secolului de Aur sevillan la picioare: printre ele Murillo, care a pictat zeci de Neprihănite, și sculptorul Martínez Montañés. Două triumfuri, două secole și două feluri de a înțelege evlavia, privindu-se față în față.
Ce să privești de aici
Porțiunea de zid care închide piața spre sud e almohadă, din secolul al XII-lea, și e pielea exterioară a Real Alcázar. Uită-te la zidăria din pământ bătut și cărămidă și la felul în care zidul se frânge în unghi: nu e decorativ, e apărare adevărată și stă încă unde era.
Clădirea albă cu arcade care închide latura de est e Casa de la Provincia, fostul Hospital del Rey, azi sală de expoziții a Diputación, cu intrare liberă. E încă un loc pe lângă care lumea trece uitându-se în telefon și are de obicei expoziții de fotografie sau de artă contemporană foarte onorabile.
Și apoi e priveliștea. Din colțul de sud-vest al pieței obții cea mai bună compoziție a Giraldei la apus, cu cărămida aprinsă în portocaliu și fără cabluri sau felinare în cale. E fotografia care apare în ghiduri și se face exact de aici.
De neratat
Triunfo din 1756
Coloana cu Virgen de la Protección, ridicată în semn de recunoștință pentru că orașul a supraviețuit cutremurului de la Lisabona.
Zidul almohad
Pământ bătut și cărămidă din secolul al XII-lea: pielea defensivă a Alcázarului, încă la locul ei.
Casa de la Provincia
Fostul Hospital del Rey, azi sală de expoziții cu intrare liberă. Aproape nimeni nu-și bagă capul înăuntru.
Colțul de sud-vest la apus
Cea mai bună încadrare a Giraldei din tot orașul, fără cabluri și fără obstacole.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Piața aceasta e nodul logistic al vizitei monumentale: intrarea în Alcázar pe la Puerta del León, ușa Archivo General de Indias și accesul în catedrală sunt la mai puțin de un minut de mers unele de altele.
Prin arcul Juderíei, lângă zid, intri direct în Patio de Banderas și de acolo în cartierul Santa Cruz. În direcția opusă, coborând pe Avenida de la Constitución, ajungi în cinci minute la Puerta de Jerez și în zece la Torre del Oro.
Dacă ai bilete rezervate, aici merită să-ți calculezi timpii: între ieșirea din Alcázar și intrarea în catedrală sunt trei minute de mers, așa că nu e nevoie să lași pauze lungi între intervalele orare.
Întrebări frecvente
De ce există atâta devoțiune pentru Imaculata aici?
Pentru că Sevilla a fost marea apărătoare a acestei dogme, cu secole înainte ca Biserica s-o facă oficială. La începutul secolului al XVII-lea, orașul s-a dedicat cu totul, aproape în stare de război teologic, apărării ideii că Fecioara a fost concepută fără păcat: au fost procesiuni, cântecele pe stradă și chiar un jurământ solemn al orașului. Roma a proclamat-o dogmă abia în 1854, la peste două secole după aceea. De aceea a pictat Murillo atâtea Imaculate și de aceea sevillanii au ridicat acest monument: aici noi am câștigat bătălia aceea înaintea tuturor.
