La Torreta
Vârful și partea cea mai veche: Macho, nucleul castelului, cu donjonul lui. Piatra cea mai tocită și traseul cel mai neregulat, pentru că s-a adaptat la stâncă fără s-o corecteze. Priveliștea de 360 de grade e cea mai bună din oraș.

O mie de ani de fortificații în trei incinte în trepte, pe o stâncă de o sută șaizeci de metri. Cele trei feluri de a urca, ce să privești la fiecare nivel și de ce e gratuit.
🎧 Pe traseul Castelul Santa Bárbara și partea veche a orașuluiE una dintre cele mai mari fortărețe medievale din Spania și domină orașul de pe o stâncă izolată de o sută șaizeci de metri. Ce aproape nimeni nu știe înainte să urce e că intrarea e gratuită, că există trei feluri de acces cu costuri foarte diferite și că ansamblul se citește ca trei castele suprapuse din trei secole diferite.
Cel comod e liftul. Există o intrare săpată în stânca muntelui, în fața plajei Postiguet, cu un tunel orizontal care duce până la puțul liftului. Urcă direct la incinta de mijloc și se plătește, deși e ieftin.
Al doilea e cu mașina sau cu taxiul, pe drumul muntelui, care ocolește Benacantil și ajunge la o parcare lângă incintă. E varianta pentru cine are mobilitate redusă sau merge cu copii mici, pentru că evită toată diferența de nivel.
Iar al treilea e pe jos, urcând din cartierul Santa Cruz sau prin parque de la Ereta, o succesiune de terase cu grădini și puncte de belvedere. E solicitant —diferența de nivel e serioasă—, dar e de departe cel mai frumos, și e gratuit.
Combinația care funcționează cel mai bine: urci cu liftul și cobori pe jos prin Ereta până la Santa Cruz. Eviți efortul urcușului și te bucuri de plimbarea la coborâre, care pe deasupra iese direct în orașul vechi.
Vârful și partea cea mai veche: Macho, nucleul castelului, cu donjonul lui. Piatra cea mai tocită și traseul cel mai neregulat, pentru că s-a adaptat la stâncă fără s-o corecteze. Priveliștea de 360 de grade e cea mai bună din oraș.
Inima militară a fortăreței, operă a lui Filip al II-lea, între 1562 și 1580. Ziduri joase, groase și înclinate ca proiectilul să alunece: fortificație împotriva tunurilor. Aici e MUSA, Muzeul Orașului.
Descarcă aplicația și descoperă Alicante offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos Castelul Santa Bárbara și partea veche a orașului cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Ansamblul e organizat pe trei niveluri în trepte și fiecare s-a născut într-un alt moment, ceea ce îți permite să-l citești ca pe o lecție de istorie a fortificațiilor în douăzeci de minute de plimbare.
Sus, Torreta: e partea musulmană, din secolul al IX-lea, cu piatra cea mai veche și traseul adaptat la forma stâncii. Musulmanii au văzut evidența —cine stăpânește stânca asta stăpânește orașul și golful— și au ridicat aici prima fortăreață, dându-i muntelui numele, Benacantil.
La mijloc, incinta lui Filip al II-lea, reconstruită între 1562 și 1580 cu ingineri militari italieni, pentru că pirații berberi țineau coasta în teroare. E artilerie modernă: ziduri joase și înclinate, în loc de înalte și verticale, ca să încaseze ghiulelele.
Iar jos, a treia incintă, cea la care aproape nimeni nu coboară să se uite. E păcat, pentru că de acolo se vede scara reală a ansamblului, care e ce îl face una dintre cele mai mari fortărețe medievale păstrate din Spania.
Sus nu e umbră. Stânca e piatră goală, iar soarele de la prânz vara face vizita de-a dreptul grea, așa că lucrul cel mai înțelept e să mergi la prima oră a dimineții sau spre sfârșitul după-amiezii. Apa și șapca nu sunt niciodată în plus.
Socotește două ore dacă cobori pe jos, sau o oră bună dacă faci doar cele două incinte de sus. MUSA, Muzeul Orașului, amenajat în sălile incintei de mijloc, se vede într-o jumătate de oră și pune destul de bine în ordine vizita.
Numele vine de la o dată: fortăreața a fost cucerită pe 4 decembrie 1248, ziua Sfintei Barbara, iar sfânta a rămas cu ea. E același mecanism care l-a făcut pe San Nicolás ocrotitorul orașului.
Iar dacă vrei panorama fără lume, există o alternativă puțin cunoscută: castelul San Fernando, pe muntele Tossal, de cealaltă parte a centrului. E liber, gratuit, fără program și aproape mereu gol.
Celălalt castel, cel uitat: a fost construit în 1813 împotriva francezilor și n-a tras niciodată un foc, pentru că până să fie gata amenințarea trecuse. Acces liber, fără program, și practic nu e niciodată nimeni acolo.
Castelul e gratuit. Singurul lucru care se plătește e liftul care urcă de la intrarea săpată în stâncă în fața plajei Postiguet. Dacă urci cu mașina pe drumul muntelui sau pe jos din cartierul Santa Cruz, vizita nu costă nimic.
Combinația care funcționează cel mai bine e să urci cu liftul și să cobori pe jos prin parque de la Ereta până în cartierul Santa Cruz. Eviți efortul diferenței de nivel și te bucuri de plimbarea la coborâre, care pe deasupra iese direct în orașul vechi.
O oră bună dacă faci doar cele două incinte de sus —Torreta și Patio de Armas cu MUSA— și vreo două ore dacă cobori pe jos prin Ereta și Santa Cruz. A treia incintă, cea mai de jos, mai adaugă o jumătate de oră și aproape nimeni nu o face.
Din cauza unei date. Trupele infantelui Alfonso al Castiliei —viitorul Alfonso al X-lea cel Înțelept— au cucerit castelul pe 4 decembrie 1248, ziua Sfintei Barbara, iar sfânta a rămas în nume. E același mecanism prin care San Nicolás e ocrotitorul orașului Alicante: după tradiție, orașul s-a predat în ziua sărbătorii lui.
Fiecare e dintr-un alt secol. Torreta, sus, e partea musulmană din secolul al IX-lea, cu piatra cea mai veche și traseul adaptat la stâncă. Cea de mijloc e a lui Filip al II-lea, reconstruită între 1562 și 1580 cu ziduri înclinate împotriva artileriei. A treia, cea mai de jos, e cea care dă scara reală a ansamblului și aproape nimeni nu o vizitează.
Da, castelul San Fernando, pe muntele Tossal, de cealaltă parte a centrului. A fost construit în 1813 împotriva francezilor și n-a apucat să tragă niciun foc. Accesul e liber, fără program, nu are interior de vizitat și practic nu e niciodată nimeni acolo. Și panorama e excelentă.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Alicante offline, oricând vrei.

Continuă să citești