Locuitorii din Triana îi spun „catedrala din Triana” și o spun cu toată seriozitatea. E cea mai veche biserică din Sevilla — prima construită după cucerirea din 1248 — și de mai bine de șapte secole e locul în care cartierul se botează, se căsătorește și își ia rămas-bun. Pe dinafară e solidă și sobră, din cărămidă și piatră, cu un turn care amintește de un minaret. Înăuntru păstrează câteva dintre cele mai valoroase piese ale artei sevillane, iar intrarea e gratuită.
Promisiunea unui rege bolnav
A poruncit s-o ridice Alfonso al X-lea cel Înțelept, pe la 1280. Tradiția spune că regele suferea de o boală gravă la un ochi, s-a rugat Sfintei Ana, mama Fecioarei, iar când s-a vindecat a poruncit construirea acestui lăcaș în semn de mulțumire. Fie că e adevărat sau nu, fundația regală e documentată și explică dimensiunea: nu e o capelă de mahala, e o biserică de comandă regală.
Arhitectural, e o raritate fericită: gotic-mudéjar, trei nave, arce ascuțite și un turn-clopotniță de o moștenire almohadă evidentă. A fost construită când încă lucrau în Sevilla meșterii zidari formați în tradiția islamică, iar rezultatul e o clădire creștină făcută cu mâini și tehnici andaluze din al-Andalus.
Lăcașul a fost renovat și reparat de multe ori — cutremurul de la Lisabona din 1755 l-a afectat —, dar își păstrează structura originală. Alfonso al X-lea, care a iubit Sevilla mai mult decât oricare alt oraș al regatului său, e îngropat pe celălalt mal al râului, în catedrală.
Ce să cauți înăuntru
Cristelnița țiganilor e piesa cea mai iubită și cea pe care o caută cei mai mulți. Tradiția spune că cine e botezat în ea primește voce și har pentru cante, iar într-un cartier ca acesta credința asta nu e folclor: sunt familii întregi de flamenco botezate aici, generație după generație.
Lespedea funerară a lui Iñigo López, din 1503, e opera lui Niculoso Pisano, un ceramist italian stabilit în Triana care a schimbat istoria plăcilor de faianță spaniole. Până la el, ceramica se făcea separând culorile cu reliefuri și cuerda seca; Pisano a învățat lumea să picteze pe placa netedă ca pe o pânză. Toate plăcile pictate pe care le vei vedea în Sevilla pornesc de aici.
Apoi retablul mare, din secolul al XVI-lea, și Virgen de la Rosa, o pictură pe lemn atribuită lui Alejo Fernández, printre cele mai bune ale Renașterii sevillane. Uită-te și la podea: o bună parte din pardoseală sunt lespezi funerare ale vecinilor îngropați în biserică timp de secole.
De neratat
Cea mai veche biserică din Sevilla
Fondată de Alfonso al X-lea pe la 1280: prima după cucerire și un gotic-mudéjar ca din manual.
Cristelnița țiganilor
Cine e botezat în ea primește voce pentru cante. În Triana asta se spune și se împlinește.
Lespedea lui Niculoso Pisano
1503: placa de faianță pictată ca un tablou. Tot ce a urmat începe de la această lespede.
Velá de Santa Ana
În fiecare iulie lângă râu, atestată din secolul al XIII-lea. Printre cele mai vechi sărbători din Spania.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Se află la capătul Calle Pureza, la zece minute de Plaza del Altozano și la câteva străzi de Calle Betis. E oprirea care încheie plimbarea prin Triana și cea pe care o fac cei mai puțini, pentru că rămâne în afara axei principale.
Programul e cel care decide: e o biserică în care se slujește și se deschide în intervale de dimineață și de după-amiază. Dacă mergi după-amiaza, verifică să nu coincidă cu slujba; dacă mergi dimineața, de obicei e mai liniște și lumina e mai bună pentru Virgen de la Rosa.
O notă de calendar: în fiecare iulie, în jurul zilei de 26, cartierul sărbătorește Velá de Santa Ana, o sărbătoare atestată din secolul al XIII-lea — printre cele mai vechi din Spania — cu căsuțe lângă râu, muzică și cucañas, stâlpi unși deasupra apei. Dacă nimerești atunci, schimbă planul și rămâi.
Întrebări frecvente
Cine a fost Niculoso Pisano, cel cu azulejos?
Un personaj-cheie pentru tot ce ai văzut azi. Niculoso era italian, din Pisa, și s-a stabilit în Triana pe la anul 1500. A adus o revoluție: până atunci, azulejos se făceau cu reliefuri și cu șnururi care separau culorile, iar el a învățat lumea să picteze pe plăcile netede, ca pe o pânză, în stilul Renașterii italiene. Tehnica aceea a schimbat pentru totdeauna ceramica sevillană. Cartierul lutului îi datorează acestui pisan jumătate din faimă.
Santa Ana are propria sărbătoare?
Da, și e una dintre cele mai vechi din Spania: Velá de Santa Ana, pe care cartierul o sărbătorește în fiecare iulie, în jurul zilei de douăzeci și șase, ziua sfintei. Își are originile în secolul al XIII-lea, aproape în aceiași ani în care s-a ridicat biserica. Timp de câteva nopți, malul râului din dreptul Trianei se umple de căsuțe, muzică, jocuri cu prăjina unsă deasupra apei și dans până în zori. Nu e un bâlci pentru turiști: e sărbătoarea cartierului, cea dintotdeauna.
Regele acela, Alfonso al X-lea, avea ceva special cu Sevilla?
O iubea la nebunie. Alfonso cel Înțelept, rege al cărților și al muzicii, a simțit Sevilla atât de a lui încât a cerut să fie înmormântat aici: mormântul lui e în catedrală, de cealaltă parte a râului. Și mai mult: tradiția spune că el i-a dăruit orașului faimoasa deviză, „NO8DO”, care se citește „no madeja do”, adică „no me ha dejado”, „nu m-a părăsit”, drept răsplată pentru loialitatea Sevillei atunci când propriul lui fiu s-a răsculat împotriva lui. A vrut să rămână în orașul acesta pentru totdeauna.
