Seville · Ce să vezi

Giralda

La Giralda

Nouăzeci și șapte de metri de cărămidă care de mai bine de opt sute de ani sunt primul lucru care se vede din Sevilla, din orice direcție. Giralda s-a născut pe la 1184 ca minaret al marii moschei almohade, iar azi e clopotnița celei mai mari catedrale gotice din lume: un turn musulman încheiat cu un corp renascentist și încununat de o giruetă de bronz. Se urcă, și nu pe scări. Acesta e detaliul care o face altceva decât orice alt turn din Europa.

Treizeci și cinci de rampe și nicio treaptă

Când almohazii l-au ridicat, minaretul cerea ca muezinul să urce de cinci ori pe zi. În locul unei scări în spirală, constructorii au proiectat treizeci și cinci de rampe largi și cu o pantă foarte lină, care se învârt în jurul unui miez masiv de cărămidă. Versiunea pe care o repetă toată lumea e că erau făcute ca să urci călare, și, deși nu s-a documentat niciodată că s-ar fi întâmplat, lățimea și înclinația o permit perfect.

Pentru vizitatorul de azi asta înseamnă ceva foarte concret: urcarea în Giralda e la îndemână. Nu sunt trepte, în afară de câteva la final, nu sunt treceri înguste în care să te întâlnești cu cine coboară și te poți opri la oricare dintre ferestrele de pe traseu fără să blochezi drumul. E urcarea cea mai comodă dintre toate marile clopotnițe europene.

Uită-te la cărămidă în timp ce urci. Panourile de sebka — rețeaua aceea de romburi împletite care acoperă exteriorul — și ajimeces, ferestrele geminate cu o colonetă la mijloc, sunt almohade pur. E același limbaj decorativ pe care îl vei vedea la Kutubia din Marrakech, construită de aceiași arhitecți și în aceiași ani.

Ce să privești sus și ce să privești jos

Din corpul clopotelor, cea mai bună priveliște nu e cea asupra acoperișurilor în general, ci cea care cade vertical asupra catedralei: de aici înțelegi dintr-odată dimensiunea lăcașului, arcele butante, bolțile și Patio de los Naranjos transformat într-un caroiaj verde. E o perspectivă pe care n-o obții din niciun alt punct al orașului.

Spre sud vei vedea Alcázarul și grădinile lui, spre vest curba Guadalquivirului cu Torre del Oro și Triana, iar la nord labirintul de terase ale orașului vechi, cu Las Setas ivindu-se. Pe vreme senină se distinge la orizont Sierra de Aracena.

Jos, la baza turnului, e un detaliu pe care aproape nimeni nu-l caută: în colțul dinspre Patio de los Naranjos se păstrează blocuri de piatră romane și vizigote refolosite la bază. Almohazii și-au pus temelia minaretului cu pietrele Hispalisului de dinainte, așa că turnul arab se sprijină, literalmente, pe orașul roman.

De neratat

Cele treizeci și cinci de rampe

Nicio treaptă până sus: urcarea cea mai comodă dintre marile clopotnițe ale Europei.

Giraldillo

Patru metri și peste o tonă de bronz care se învârte la cea mai slabă adiere, din 1568.

Panourile de sebka

Rețeaua almohadă de romburi, aceeași ca la Kutubia din Marrakech, opera aceleiași școli.

Priveliștea asupra catedralei

Din corpul clopotelor vezi lăcașul de sus, vertical: singurul mod de a-i înțelege dimensiunea reală.

Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla

Urcarea e inclusă în biletul Catedralei, așa că nu se vizitează separat: se intră din interiorul lăcașului, de obicei după ce ai străbătut navele. Socotește vreo douăzeci de minute ca să urci, să privești și să cobori, plus cât îți ia să ajungi de la ușă.

Momentul cel mai bun e primul interval al dimineții sau ultimul al după-amiezii. La prânz, corpul clopotelor se umple și la ferestre se face coadă. Dacă poți alege ziua, evită duminica dimineața: programul se scurtează din cauza slujbelor.

Ca s-o vezi din afară, Plaza Virgen de los Reyes e priveliștea clasică, dar cea mai frumoasă e din Plaza del Triunfo la apus, când cărămida devine portocalie, și de pe Calle Betis, de pe celălalt mal al râului, cu turnul ivindu-se deasupra acoperișurilor din El Arenal.

Întrebări frecvente

Ce e figura aceea care se învârte acolo sus?

E o femeie de bronz care reprezintă Credința triumfătoare. A turnat-o Bartolomé Morel în 1568; are vreo patru metri și cântărește peste o tonă și totuși se mișcă la cea mai slabă adiere. Într-o mână ține o ramură de palmier, iar în cealaltă un labarum care face pe paleta în bătaia vântului. Faptul că ceva atât de greu funcționează ca o simplă giruetă, de mărimea unei clădiri, nu încetează să mă uimească.

Turnul n-a fost în întregime opera arabilor?

Nu chiar, și se vede dacă bagi de seamă schimbarea de textură. Uită-te unde cărămida cu romburi face loc pietrei: acolo se termină minaretul și începe mâna creștină. Corpul clopotelor care încununează turnul l-a ridicat Hernán Ruiz în 1568, potrivind un etaj renascentist peste lucrarea musulmană. Minaretul original se termina cu patru sfere de bronz aurit înșirate una peste alta, pe care un cutremur le-a aruncat la pământ în 1356. Aproape patru secole despart baza de vârf.

Are vreun turn geamăn prin lume?

Da, și sunt trei surori. Almohazii au ridicat trei mari minarete aproape în același timp și cu același aer: Giralda aici, Kutubia din Marrakech și turnul Hassan din Rabat, acestea două în Maroc. Dacă vreodată călătorești pe acolo și vezi Kutubia, vei recunoaște pe loc cărămida aceea și panourile cu romburi; e ca și cum ai da peste o verișoară îndepărtată a turnului nostru. Aveau același imperiu și aceeași școală de constructori.

Descoperă Seville și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Seville

Las Setas

Cele 48 de bănci ale provinciilor

Pavilioanele Expo 29

Monumentul lui Elcano și rămas-bun

Palatul contesei de Lebrija

Paseo Alcalde Marqués del Contadero