Ziduri văruite, balcoane din lemn de tea, zăbrele de lemn și o piață pavată cu piatră: pare un sat tradițional al insulelor. Dar uită-te bine, pentru că nu e vechi. E un decor perfect, un sat inventat, gândit în 1937 de pictorul Néstor Martín-Fernández de la Torre.
Un sat care n-a existat niciodată
Néstor l-a conceput ca pe o „expoziție vie” a obiceiurilor canare, iar fratele lui, Miguel, l-a construit în stil neocanar, amestecând ce era mai bun din arhitectura populară, religioasă și militară a întregului arhipelag.
Cu alte cuvinte: nu reproduce niciun sat real, ci distilează elemente din multe ca să fabrice o imagine ideală. E exact același tip de operațiune pe care l-a făcut Puerto Banús la Marbella treizeci de ani mai târziu, dar cu o intenție culturală în loc de una comercială.
Néstor n-a apucat să-l vadă terminat: a murit în 1938, cu puțin înainte să împlinească cincizeci și unu de ani, iar ansamblul a fost inaugurat abia în 1956. Aproape douăzeci de ani între idee și realitate.
Balcoanele sunt din madera de tea, o comoară a insulei: inima rășinoasă a pinului canar, partea cea mai veche și mai tare a trunchiului. E un lemn extrem de dens, aproape imputrescibil, care rezistă secole, și de aceea era păstrat pentru ce era mai nobil în casă.
Duminica răsună timple
Ideea era să-i dăruiască vizitatorului, într-un singur loc, toată esența pământului: muzica, dansul, meșteșugurile și legătura insularilor cu marea. Și e încă viu: în multe duminici, chiar în această piață, grupuri folclorice dansează în costumele tradiționale desenate chiar de Néstor.
Dansurile sunt cele dintotdeauna: isa, veselă și săltăreață, ca să însuflețească petrecerea; folía, lentă și simțită, aproape o tânguire superbă; și malagueña, cu aerul acela venit din sudul peninsulei care aici a devenit al lor. Totul în sunetul timple-ului și al vocilor.
Timple e instrumentul canar prin excelență: mic, cu cinci coarde, cu cutia bombată în spate — îi spun „cocoașa” — și un sunet ascuțit și foarte ușor de recunoscut. E văr îndepărtat cu cuatro venezuelean și cu ukulele, toate urmașe ale unor instrumente iberice care au călătorit.
Așază-te pe o băncuță de piatră și imaginează-ți timple-ul cântând. Asta voia Néstor: ca lucrurile canare să nu fie de vitrină, ci ceva ce se dansează și se cântă.
De neratat
Un sat inventat
Gândit în 1937 de pictorul Néstor și construit de fratele lui, Miguel, în stil neocanar.
Néstor nu l-a văzut terminat
A murit în 1938, iar ansamblul a fost inaugurat abia în 1956: aproape douăzeci de ani între idee și realitate.
Balcoane din madera de tea
Inima rășinoasă a pinului canar: extrem de densă, aproape imputrescibilă, păstrată pentru ce era nobil.
Folclor duminica
Grupuri care dansează isa, folía și malagueña în costumele desenate chiar de Néstor.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Se află în Parque Doramas, în zona Ciudad Jardín, lângă Hotel Santa Catalina. Tot aici e și Museo Néstor.
Oprirea înseamnă douăzeci sau treizeci de minute, plus muzeul dacă intri. Dacă poți, mergi duminică dimineața: cu grupurile folclorice pe scenă, ansamblul își îndeplinește funcția pentru care a fost construit.
E încheierea firească a traseului prin Ciudad Jardín, împreună cu inima rezidențială a cartierului și cu parcul însuși.
Întrebări frecvente
Ce este acel „madera de tea” de la balcoane?
Tea este o comoară a insulei: inima rășinoasă a pinului canarian, partea cea mai veche și mai tare a trunchiului, îmbibată de rășină. Este un lemn foarte dens, aproape imputrescibil, care rezistă secole, și de aceea era păstrat pentru tot ce era mai nobil în casă: balcoanele, tavanele, plafoanele casetate. Lucrul cu el era scump și lent, așa că un balcon bun din tea era și un semn de rang. Când vezi acele balcoane întunecate și sculptate, să știi: nu e un lemn oarecare, e pin canarian curat.
Ce dansuri se văd aici duminica?
Cele dintotdeauna, cele care ne ies din suflet: isa, veselă și săltăreață, ca să însuflețească petrecerea; folía, lentă și simțită, aproape o tânguire minunată; și malagueña, cu acel aer care ne-a venit din sudul peninsulei și care aici a devenit al nostru. Totul în sunetul timple-ului și al vocilor, unele peste altele. Fiecare dans are caracterul lui și, de îndată ce răsună primele măsuri, știi deja care urmează. Ascultă-le în liniște: în ele stă spiritul acestui pământ.
