Galerii de lemn, balcoane sculptate și o culoare între crem și ocru care pare din alte vremuri. E cel mai vechi hotel din Canare încă în funcțiune, inaugurat în ianuarie 1890 cu capital englezesc, iar povestea lui e povestea turismului însuși pe aceste insule.
Englezii care veneau la iernat
A fost deschis în plin avânt al Puerto de la Luz, ale cărui lucrări începuseră în 1883. Odată cu vapoarele britanice de cărbune soseau și primii călători victorieni, și trebuia un loc unde să fie cazați.
Li se spunea „invernantes”, cei care veneau la iernat: englezi și europeni din nord înstăriți care petreceau aici sezoane întregi, uneori luni, fugind de frigul și de ceața din țara lor. Las Palmas se vindea ca o stațiune balneară naturală și concura cu Coasta de Azur sau cu Madeira pentru acești oaspeți de lux.
Prima clădire a proiectat-o James MacLaren, un arhitect scoțian foarte apreciat în vremea lui, legat de mișcarea britanică Arts and Crafts, care căuta frumusețea în meșteșug. A murit foarte tânăr, la doar treizeci și șapte de ani, chiar în anul în care s-a deschis hotelul.
Marele salon al orașului
Pe aici au trecut, în mai bine de un secol, aristocrați, scriitori, șefi de stat și vedete de cinema. Acest hotel a fost marele salon al orașului, locul unde Las Palmas își punea hainele cele mai bune.
Clădirea actuală nu e exact cea din 1890, ci o reconstrucție din anii treizeci care a păstrat spiritul acelei arhitecturi regionaliste, cu turnurile, balcoanele și curțile ei.
Acest limbaj — ceea ce aici s-a numit neocanarian — e același pe care l-au aplicat frații Martín-Fernández de la Torre la Pueblo Canario, la câțiva metri. Întreaga zonă răspunde unui același proiect estetic de identitate insulară.
Ocolește-l încet: fiecare galerie, fiecare faianță, fiecare palmier din grădină face parte dintr-o punere în scenă gândită ca să-l cucerească pe vizitator. Și reușește în continuare, la o sută treizeci și ceva de ani după.
De neratat
Cel mai vechi hotel din Canare
Inaugurat în ianuarie 1890 cu capital englezesc, în plin avânt al Puerto de la Luz.
L-a proiectat un scoțian
James MacLaren, legat de Arts and Crafts, care a murit la 37 de ani chiar în anul deschiderii.
„Invernantes”
Europeni din nord înstăriți care petreceau aici luni întregi fugind de frig.
Clădirea e din anii treizeci
O reconstrucție care a păstrat spiritul regionalist: turnuri, balcoane și curți.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Se află în Parque Doramas, lângă Ciudad Jardín, în zona cea mai elegantă a orașului. Se vede din parcul însuși.
Oprirea pe dinafară durează cincisprezece minute, cât să-l ocolești. E un hotel în funcțiune, așa că interiorul îl vezi doar dacă stai acolo sau consumi ceva în saloanele lui.
Traseul firesc continuă prin Pueblo Canario și Museo Néstor, care sunt alături, și prin inima rezidențială din Ciudad Jardín.
Întrebări frecvente
Cine a fost acel arhitect scoțian?
James MacLaren, un arhitect scoțian foarte apreciat în epoca lui, legat de mișcarea britanică Arts and Crafts, care căuta frumusețea în lucrul făcut de mână. Curios, și cam trist, este că a murit foarte tânăr, la doar treizeci și șapte de ani, chiar în anul în care s-a deschis hotelul, 1890. Așa că această comandă a rămas aproape una dintre ultimele lui lucrări, un rămas-bun de peste mare. Când ridici privirea spre clădire, gândește-te că în spatele ei se află un talent care s-a stins prea devreme.
Cine umplea hotelul iarna?
Le spuneam „invernantes”: englezi și nord-europeni înstăriți care petreceau aici sezoane întregi, uneori luni de zile, fugind de frigul și ceața țării lor. Las Palmas se vindea ca o stațiune balneară naturală și concura cu Coasta de Azur sau cu Madeira pentru acești oaspeți de lux; a fost una dintre primele stațiuni de iarnă din Europa. Hotelul acesta era cartierul lor general: aici luau micul dejun, dansau și se lăudau cu bronzul în plină lună ianuarie.
