Păstrează opera lui Néstor Martín-Fernández de la Torre, probabil cel mai important artist canarian al secolului al XX-lea. Pictor simbolist și modernist, a triumfat la Madrid, Barcelona și Londra și s-a întors pe insula lui cu o obsesie: să creeze o identitate estetică proprie pentru tot ce e canarian.
Marea și pământul transformate în mitologie
Cele mai ambițioase tablouri ale lui sunt Poema del Atlántico și Poema de la Tierra, unde marea și peisajul insulelor devin aproape mitologie: trupuri și valuri împletite în culori intense, cu un erotism reținut și un amestec de fantezie și rădăcini care nu seamănă cu nimic.
Poema del Atlántico nu e un tablou izolat, ci un ciclu gândit ca o simfonie a mării, cu oceanul în diferite stări sufletești, de la calm la furtună. Apoi a vrut să facă același lucru cu pământul în Poema de la Tierra.
Pe cel al Pământului n-a apucat să-l termine, și aici stă o parte din fascinația lui: moartea l-a prins la jumătatea drumului, în 1938, cu puțin înainte să împlinească cincizeci și unu de ani. Amândouă erau părți ale unui proiect mai mare, Poema de los Elementos, care a rămas neterminat.
Un artist total care a inventat un stil
Néstor a fost mult mai mult decât un pictor de șevalet. A creat costume, decoruri de teatru și mobilier și a încercat chiar să inventeze un stil arhitectural propriu, neocanarianul, ca să le dea caselor și hotelurilor de pe insulă o amprentă proprie.
Această străduință de a construi o imagine modernă a insulelor — împotriva pitorescului turistic și împotriva imitării Peninsulei — e ceea ce îl face o figură atât de singulară. Nu voia să fie un pictor regional, voia să întemeieze o estetică.
Aproape tot ce înconjoară acest colț al orașului e, în fond, un vis al lui devenit realitate: Pueblo Canario l-a imaginat el în 1937 și l-a construit fratele lui, Miguel, și tot a lui e decorația interioară a Teatro Pérez Galdós, cu frescele și vitraliile ei.
Cei doi frați, pictorul și arhitectul, au funcționat ca un tandem care definește o bună parte din chipul modern al orașului Las Palmas. E greu să găsești în Spania un alt caz comparabil de doi frați care să modeleze astfel un oraș.
De neratat
Marele artist canarian al secolului al XX-lea
Simbolist și modernist, a triumfat la Madrid, Barcelona și Londra înainte să se întoarcă pe insulă.
Poema del Atlántico
Un ciclu gândit ca o simfonie a mării, de la oceanul calm la furtună.
Cel al Pământului a rămas neterminat
A murit în 1938, cu puțin înainte să împlinească 51 de ani, lăsând neterminat Poema de la Tierra.
A inventat stilul neocanarian
Voia ca și casele și hotelurile de pe insulă să aibă o amprentă proprie. Pueblo Canario e ideea lui.
Cum se încadrează în vizita ta la Las Palmas
Se află în Pueblo Canario, în interiorul Parque Doramas, în zona Ciudad Jardín.
Vizita durează vreo patruzeci și cinci de minute. Intrarea e ieftină, iar muzeul e mic, dar merită să mergi cu timp: ciclurile Atlanticului și Pământului cer să fie privite încet.
Combină-l cu Pueblo Canario însuși — care e opera lui — și cu Hotel Santa Catalina, la câțiva metri. Iar apoi cu Teatro Pérez Galdós din Triana, ca să închei traseul Néstor.
Întrebări frecvente
A apucat Néstor să-și termine marile poeme?
Nu cu totul, și tocmai acolo stă o parte din fascinația lor. „Poema del Atlántico” nu e un tablou izolat, ci un ciclu gândit ca o simfonie a mării, cu oceanul în diferite stări sufletești, de la calm la furtună. Apoi a vrut să facă același lucru cu pământul în „Poema de la Tierra”. Dar moartea l-a surprins în 1938 și l-a lăsat neterminat. Așa că ceea ce vezi este visul unui artist întrerupt la jumătatea frazei. Pe mine asta mă emoționează și mai mult.
