Așezarea castrexo
Case circulare din Epoca Fierului, cu trei locuințe reconstruite și panouri explicative. Originea la propriu a orașului Vigo, deschisă publicului din 2010.

O așezare din Epoca Fierului, o fortăreață barocă în formă de stea și cel mai bun punct de belvedere asupra rías, toate pe același deal și din același motiv: de aici vezi totul venind.
🎧 Pe traseul Monte do Castro și EnsancheExistă dealuri care explică orașe întregi, iar acesta e unul dintre ele. Pe Monte do Castro s-au așezat oamenii care au fondat Vigo acum douăzeci și șase de secole, iar două mii de ani mai târziu inginerii militari ai monarhiei spaniole au ales exact același punct din exact același motiv: de sus domini toată ría.
Cercurile de piatră pe care calci sus sunt planurile unor case în care au trăit oameni acum peste două mii de ani. E un castro, o așezare fortificată din Epoca Fierului, locuită din secolul al VI-lea înainte de Hristos până în secolele al II-lea sau al III-lea ale erei noastre, deja în epoca romană.
Trăiau în case rotunde de piatră cu acoperiș vegetal, apărați de ziduri și șanțuri, cultivând pantele și coborând la mare ca să pescuiască și să facă negoț. Aproape opt sute de ani de locuire neîntreruptă în același loc.
Toată Galicia și nordul Portugaliei sunt presărate cu castros: se numără cu miile și sunt cea mai veche marcă de identitate a acestui teritoriu. Romanii au numit acest ținut Gallaecia tocmai după galaici, popoarele castrelor care îl locuiau.
Surprinzător e cât de târziu a fost deschis publicului. Dealul a fost teren militar timp de secole; abia când armata l-a cedat orașului, în 1934, au început săpăturile, iar situl nu s-a deschis ca muzeu în aer liber —cu trei locuințe reconstruite— decât în februarie 2010.
Case circulare din Epoca Fierului, cu trei locuințe reconstruite și panouri explicative. Originea la propriu a orașului Vigo, deschisă publicului din 2010.
Descarcă aplicația și descoperă Vigo offline, oricând vrei. Parcurge traseul pe jos Monte do Castro și Ensanche cu un ghid local în ureche.
Descoperă mai multe despre Viavoy →Douăzeci și unu de secole mai târziu, zidurile groase și înclinate din piatră de talie ale fortăreței Castro răspund altei tehnologii: artileria cu praf de pușcă. Zidurile verticale medievale se prăbușeau în fața tunurilor, așa că fortificația modernă le-a făcut joase și a frânt perimetrul în bastioane care se acoperă unele pe altele.
Văzută din aer, desenează o stea neregulată cu trei inele de ziduri concentrice, gândită astfel încât din orice punct să poți bate inamicul fără să lași unghiuri moarte. E sistemul numit traseu italian, care a dominat ingineria militară europeană din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea.
A fost ridicată în grabă și cu teamă. Era în toi Războiul de Restaurație portughez, când Portugalia lupta să se despartă de Coroana spaniolă, iar Vigo —lipit de graniță și expus dinspre mare— s-a trezit dintr-odată în prima linie.
Între 1656 și 1665 au fost construite în același timp această fortăreață, castelul San Sebastián și zidul care închidea târgul, cu ingineri militari de prestigiu precum Juan de Villarroel și frații Grunenberg la planuri. Castelul San Sebastián a fost în cele din urmă dărâmat, iar pe locul lui se află azi primăria din Vigo.
Motivul pentru care locuitorii castrului și inginerii au ales acest deal e același pentru care urcă azi toată lumea: de la punctul de belvedere se deschide ría de Vigo în întregime, una dintre acele Rías Baixas pe care marea le-a împins în interiorul uscatului ca pe un fiord blând și verde.
Jos, portul cu macaralele lui; în față, malul Morrazo presărat cu sate albe; la dreapta, podul Rande, sub ale cărui ape s-au scufundat în 1702 galioanele care se întorceau din America încărcate cu argint, luate prin surprindere de o flotă anglo-olandeză.
Pe apă plutesc bateas, platforme de lemn de care atârnă frânghii pe care cresc midiile. Ele fac din această ría una dintre cele mai mari cămări de fructe de mare din lume, iar motivul e geologic: Rías Baixas sunt văi de râu invadate de mare, cu apă adăpostită și o productivitate biologică foarte ridicată.
Iar în fundal, închizând gura golfului, insulele Cíes, pe care romanii le numeau Insulele Zeilor și care azi sunt parc național cu acces limitat prin permis și număr maxim de vizitatori pe zi. Cel mai bun moment ca să urci e apusul, cu soarele coborând printre insule.
Fortificație barocă cu bastioane din 1656-1665, cu trei inele de ziduri aproape întregi. O parcurgi pe dinafară și pe dinăuntru în douăzeci de minute.
Toată ría: portul, Morrazo, podul Rande, platformele de midii și insulele Cíes în fundal. Acces liber și cea mai bună priveliște de pe toată coasta galiciană.
O așezare fortificată din Epoca Fierului, cu case rotunde de piatră apărate de ziduri și șanțuri, tipică pentru nord-vestul peninsulei. Toată Galicia și nordul Portugaliei sunt presărate cu ele: se numără cu miile. Romanii au numit acest ținut Gallaecia tocmai după galaici, popoarele castrelor care îl locuiau.
A fost locuit cam din secolul al VI-lea înainte de Hristos până în secolele al II-lea sau al III-lea ale erei noastre, deja în epoca romană: aproape opt sute de ani de locuire neîntreruptă. E originea la propriu a orașului, deși poate fi vizitat abia din februarie 2010, când s-a deschis ca muzeu în aer liber.
Pentru că e o fortificație cu bastioane, răspunsul tehnic la artileria cu praf de pușcă. Zidurile înalte și verticale medievale se prăbușeau în fața tunurilor, așa că au fost făcute joase, groase și înclinate, iar perimetrul a fost frânt în bastioane care se acoperă unele pe altele ca să nu lase unghiuri moarte.
Între 1656 și 1665, în timpul Războiului de Restaurație portughez, când Portugalia lupta să se despartă de Coroana spaniolă, iar Vigo s-a trezit în prima linie din cauza apropierii de graniță. A fost ridicată în același timp cu castelul San Sebastián și zidul târgului, cu ingineri militari de prestigiu la planuri.
Toată ría de Vigo: portul cu macaralele lui chiar dedesubt, malul Morrazo în față, podul Rande la dreapta, platformele de midii plutind pe apă și insulele Cíes închizând gura golfului în fundal. E priveliștea care rezumă orașul și probabil cea mai bună de pe coasta galiciană.
Platforme plutitoare de lemn de care atârnă frânghii pe care midiile cresc lipite. Ele fac din această ría una dintre cele mai mari cămări de fructe de mare din lume. Funcționează atât de bine datorită geologiei locului: Rías Baixas sunt văi de râu invadate de mare, cu apă adăpostită și o productivitate biologică foarte ridicată.
O oră și jumătate acoperă toate trei fără grabă: o jumătate de oră în așezarea castrexo, douăzeci de minute pe zidurile fortăreței și restul la punctul de belvedere. Urcarea din centru înseamnă vreo douăzeci de minute de pantă, și există taxi dacă preferi să-ți cruți picioarele.
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Vigo offline, oricând vrei.

Continuă să citești



