Valencia · Ce să vezi

Balneario de Las Arenas

O fațadă albă cu colonadă, aer de templu clasic și Mediterana în față. Balneario de Las Arenas s-a deschis în 1898, când scăldatul în mare era practic o prescripție medicală, iar înalta societate valenciană venea cu tramvaiul să facă băi, să se plimbe pe sub porticuri și să se lase văzută. Azi e un hotel de lux, dar își păstrează intacte fațada și gestul: aici începea vilegiatura și se termina cartierul pescarilor.

Când scăldatul era medicament

La sfârșitul secolului al XIX-lea, băile de mare se prescriau pentru presupusele lor proprietăți terapeutice, iar toată coasta spaniolă s-a umplut de stabilimente balneare cu medic, cabine și program reglementat. Nu mergeai la plajă să te distrezi: mergeai să faci băi, și exista un protocol.

Bărbații și femeile se scăldau separat, în zone diferite, acoperiți aproape din cap până în picioare cu costume foarte lungi, și existau cabine pe roți care intrau în apă pentru ca doamnele să poată intra fără să fie văzute. Pudoarea epocii a transformat plaja într-un sistem de inginerie socială destul de complicat.

Stabilimentul original din 1898 era mult mai modest decât ce se vede azi. Marea fațadă cu coloane e din jurul anului 1917, opera arhitectului Francisco Mora, și răspunde deja altei epoci: cea a vilegiaturii ca loisir burghez consolidat și ca semn de statut.

Granița dintre două lumi

Clădirea aceasta marchează o limită socială pe care o poți parcurge pe jos. De o parte rămânea Cabanyal, cartierul pescarilor, cu casele lui joase cu faianță și colibele lui; de cealaltă începea zona de vilegiatură a burgheziei, cu vile, restaurante și promenadă pe malul mării.

Cele două lumi împărțeau același nisip fără să se amestece de tot. Fâșia de vile și stabilimente balneare s-a născut la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu sosirea tramvaiului, care a adus plaja la o jumătate de oră de centru și a creat pentru prima dată ideea modernă de a merge la mare de plăcere.

Și mai e un strat pe care e bine să-l cunoști: în timpul Războiului Civil, zona aceasta a fost bombardată din cauza apropierii de port, iar malul mării s-a schimbat mult după război. Stabilimentul a funcționat ca atare până târziu în secolul al XX-lea, apoi a trecut prin decenii de decădere înainte de transformarea în hotel.

De neratat

Colonada din 1917

Stabilimentul original din 1898 era modest. Marea fațadă clasică e a lui Francisco Mora, douăzeci de ani mai târziu.

Băi cu protocol

Bărbați și femei separat, costume până la glezne și cabine pe roți ca să intri în apă fără să fii văzută.

Granița socială

De o parte cartierul pescarilor, de cealaltă vilele de vilegiatură. Împărțeau nisipul fără să se amestece.

Tramvaiul a schimbat plaja

A adus marea la o jumătate de oră de centru și a inventat ideea modernă de a merge la plajă de plăcere.

Cum se încadrează în vizita ta la Valencia

Se află la începutul promenadei de pe malul mării, între Cabanyal și Playa de la Malvarrosa. E punctul în care se termină cartierul și începe plaja și de aceea funcționează bine ca balama a traseului.

Interiorul e hotel și nu se vizitează, dar grădinile și zona de acces se văd din stradă, iar fațada merită oprirea. Cinci minute ajung.

Planul care dă sens întregii zone e s-o parcurgi pe jos de la sud la nord: Cabanyal cu casele lui cu faianță, stabilimentul, Malvarrosa și, la final, Casa-Museo Blasco Ibáñez, unde scriitorul a transformat toate acestea în literatură. Sunt patruzeci de minute de plimbare pe teren plat, cu marea mereu în dreapta.

Întrebări frecvente

Această clădire atât de solemnă e cea originală, din 1898?

Nu tocmai, și acesta e detaliul pe care puțină lume îl știe. Stabilimentul balnear s-a deschis în 1898, da, dar era mai modest. Marea fațadă cu coloane pe care o privești a venit mai târziu, pe la 1917, opera arhitectului Francisco Mora. Așadar ce vezi e de fapt a doua versiune, cea de mare lux, când locul ajunsese deja la modă și trebuia să fie la înălțime. Ambiția a crescut odată cu clientela.

Și cum se îmbăiau oamenii aici pe atunci?

Cu o pudoare care azi ne-ar face să zâmbim. Bărbații și femeile se îmbăiau separat, în zone diferite, și intrau în apă acoperiți aproape din cap până în picioare, în costume foarte lungi. Existau chiar și cabine ca să te schimbi fără să te vadă nimeni. Nici vorbă să te întinzi la soare: câteva minute de valuri, la anumite ore, și înapoi la umbră. Un fel cu totul diferit de a înțelege marea, nu-i așa?

Descoperă Valencia și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Valencia

Bazilica Virgen de los Desamparados

Casa-Muzeu Blasco Ibáñez

Catedrala din Valencia

Centre del Carme Cultura Contemporània

El Miguelete

Biserica Santos Juanes