Marea grădină istorică a Sevillei și, vara, singura parte a orașului în care se poate sta la trei după-amiaza. Au fost grădinile private ale palatului San Telmo până când, în 1893, infanta María Luisa Fernanda de Borbón a donat orașului aproape douăzeci de hectare ca să devină parc public. Azi are peste treizeci, are păuni liberi, iazuri cu rațe, rotonde dedicate poeților și o umbră care schimbă complet temperatura corpului.
De la grădina regilor la parcul tuturor
Terenurile aparțineau palatului San Telmo, reședința ducilor de Montpensier, și erau una dintre cele mai elegante grădini private din Spania. Pe aici se plimbau regi, infanți și înalta societate sevillană a secolului al XIX-lea; printre acești copaci a început, se spune, logodna viitorului Alfonso al XII-lea cu verișoara lui, María de las Mercedes.
Povestea aceea s-a terminat urât: s-au căsătorit în 1878, foarte îndrăgostiți și împotriva părerii a jumătate din curte, iar Mercedes a murit cinci luni mai târziu, la optsprezece ani. Cântecul popular născut din acel doliu — „unde mergi, Alfonso al XII-lea, unde mergi, vai de tine?” — se cântă și azi.
În 1893, deja văduvă, infanta María Luisa Fernanda a donat grădinile orașului cu condiția să fie publice. Douăzeci de ani mai târziu, cu Expoziția din 1929 la orizont, Forestier le-a reproiectat complet, iar parcul a căpătat forma pe care o are azi.
Ce să cauți înăuntru
Păunii umblă liberi și n-au nicio teamă: apar pe alei, se urcă pe bănci și își desfac coada când au chef. Mai sunt rațe, gâște și porumbei în cantități industriale, mai ales la Isleta de los Patos, un iaz cu un mic pavilion în mijloc la care ajungi pe un podeț.
Monte Gurugú e o colină artificială cu o cascadă și un belvedere de unde vezi parcul de deasupra coroanelor. Fuente de las Ranas, Estanque de los Lotos și Fuente de los Leones completează repertoriul de apă, care în această grădină nu e decorativ: scade temperatura aerului prin evaporare.
Și rotondele literare, care sunt cel mai bun lucru din parc și apar fără avertisment: cea a lui Bécquer, sub chiparosul lui, cea a lui Cervantes, cu bănci de azulejo care ilustrează scene din Don Quijote, cea a fraților Álvarez Quintero. Planul e să le găsești mergând, nu să le bifezi pe hartă.
De neratat
Donația din 1893
Infanta María Luisa Fernanda și-a dăruit grădinile private cu condiția să fie publice.
Păunii liberi
Apar pe alei și se urcă pe bănci. N-au nicio teamă și știu asta.
Monte Gurugú
Colină artificială cu cascadă și belvedere deasupra coroanelor copacilor.
Rotondele poeților
Bécquer, Cervantes, frații Álvarez Quintero. Planul e să le găsești mergând, nu să le cauți pe hartă.
Cum se încadrează în vizita ta la Sevilla
Parcul leagă cele două mari ansambluri ale Expoziției din 1929: Plaza de España în capătul de nord și Plaza de América în sud, cu pavilioanele Expoziției răspândite pe aleile dintre ele. Să-l străbați de la un capăt la altul durează vreo douăzeci și cinci de minute de mers pe jos.
Poți închiria o bicicletă sau una dintre acele mașinuțe cu pedale cu patru locuri care circulă pe aleile principale; cu copiii merge foarte bine. Îl traversează și trăsuri, cu tarif oficial.
Folosirea inteligentă a parcului vara e aceasta: monumente la prima oră, masa, parc între două și șapte, apoi din nou centrul la apus. Nu e o recomandare turistică, e exact ce fac oamenii de aici.
Întrebări frecvente
Și cum s-a încheiat povestea aceea de dragoste?
Cu una dintre cele mai triste povești ale casei regale spaniole. Alfonso al XII-lea s-a căsătorit cu verișoara lui, Mercedes, în 1878, foarte îndrăgostit și împotriva a jumătate din curte. Dar fericirea a durat cât o suflare: la doar cinci luni după aceea, Mercedes a murit la numai optsprezece ani. Regele a rămas distrus. Din durerea aceea s-a născut un cântec care se cântă și azi, „Unde te duci, Alfonso al XII-lea?”, cel care întreabă „unde te duci, sărmanul de tine?”. O dragoste care a început printre acești copaci și s-a sfârșit prefăcută în cântec.
