Peste trei sute de scoici de piatră cioplite și prinse pe fațadă, așezate în rânduri regulate pe zidul gol. Nu e o decorație capricioasă: scoica Sfântului Iacob era emblema Ordinului Santiago, iar cel care a poruncit construirea acestei case la sfârșitul secolului al XV-lea era cavaler al acelui ordin. Fațada e, literalmente, un blazon repetat de trei sute de ori.
Gotic târziu cu un vocabular nou
Clădirea e de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul celui de-al XVI-lea, din acel moment de tranziție în care goticul flamboyant începe să preia elemente renascentiste. Se vede la ferestre: unele sunt gotice, cu arc în acoladă, altele au deja decorație platerescă, și conviețuiesc pe aceeași fațadă.
Cele patru blazoane care încununează colțurile și marea stemă de deasupra ușii sunt cheia pentru a citi clădirea: amestecă armele familiilor care s-au unit prin căsătoria proprietarului. O casă nobiliară a epocii era, înainte de toate, un document genealogic construit în piatră.
Grilajele ferestrelor de jos sunt din fier forjat al epocii și de o calitate remarcabilă, cu motive vegetale și flori de crin. Merită privite de aproape, pentru că în aproape toate clădirile de acest tip asemenea elemente s-au pierdut sau au fost înlocuite.
Comoara pe care n-a găsit-o nimeni
Există o legendă care circulă de secole și e încă vie: sub una dintre scoici ar fi ascunsă o uncie de aur, și nimeni nu știe sub care. Versiunea cea mai răspândită adaugă că cine o găsește o poate păstra.
E o poveste fără niciun temei documentar, dar a avut o consecință practică foarte reală: timp de generații au existat oameni care au încercat să desprindă scoici ca s-o verifice, iar o bună parte din stricăciunile suferite de fațadă vin de aici, pe lângă eroziunea obișnuită.
Ce se poate verifica e că scoicile sunt cioplite una câte una și nu sunt toate la fel: diferă ușor ca mărime, ca adâncime a reliefului și ca orientare, pentru că le-au făcut pietrari diferiți. Să le compari de aproape e mai interesant decât să cauți aurul.
De neratat
Trei sute de scoici cioplite
Scoica Sfântului Iacob era emblema Ordinului Santiago, iar ctitorul era cavaler al acelui ordin. E un blazon repetat.
Nu sunt toate la fel
Diferă ca mărime, relief și orientare pentru că le-au cioplit pietrari diferiți. Interesant e să le compari.
Legenda aurului
Se spune că sub o scoică e ascunsă o uncie de aur. Fără temei, dar a provocat stricăciuni reale fațadei.
E o bibliotecă publică
Intri gratuit în timpul programului, iar curtea cu arce mixtilinii e cea mai frumoasă parte a clădirii.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Se află pe Rúa Mayor, la trei minute de Plaza Mayor și chiar în fața Clerecíei, ceea ce creează unul dintre cele mai fotografiate contraste din oraș: goticul civil al acestei case față în față cu masa barocă a colegiului iezuit.
Azi găzduiește o bibliotecă publică, așa că intri gratuit în timpul programului. Curtea interioară e partea care merită cel mai mult: un claustru pe două niveluri cu arce mixtilinii, balustrada ajurată de sus și o scară remarcabilă.
E o vizită de cincisprezece minute, cu acces liber, lucru rar la o clădire de acest nivel. Și funcționează în continuare ca bibliotecă de cartier, cu oameni care învață, ceea ce îi dă un caracter pe care niciun monument transformat în muzeu nu-l are.
Întrebări frecvente
Cine a fost acest Rodrigo Maldonado?
Mult mai mult decât un domn bogat care voia o casă frumoasă. A fost un jurist cu un prestigiu enorm, om de încredere al Monarhilor Catolici, și a participat nici mai mult nici mai puțin decât la negocierile Tratatului de la Tordesillas, cel prin care Castilia și Portugalia și-au împărțit în două lumea abia descoperită. Așa că omul care a pus să fie ridicată această fațadă atât de faimoasă a avut și el un cuvânt de spus în a decide ce pământuri din America îi reveneau fiecărei coroane. Nu avea deloc relații proaste.
