După atâta piatră aurie, o clădire de fier și sticlă colorată sprijinită de zidul de apărare, cu vedere spre râu. A construit-o industriașul Miguel de Lis la începutul secolului al XX-lea, ca reședință, în plin modernism, iar azi găzduiește Muzeul de Art Nouveau și Art Déco. Fațada ei de sud, un perete întreg de vitralii, e cel mai diferit lucru din Salamanca.
Modernism sprijinit de un zid medieval
Amplasamentul e cheia: clădirea a fost ridicată pe zidul de apărare, folosind diferența de nivel spre Tormes, așa că pe partea dinspre orașul vechi are două etaje, iar pe partea dinspre râu, cinci. Această asimetrie a permis marea fațadă de sticlă.
Ctitorul a fost Miguel de Lis, un industriaș din tăbăcărie îmbogățit din comerț, iar originea aceasta contează: modernismul în Spania a fost aproape mereu treaba noii burghezii industriale, nu a vechii nobilimi. Să comanzi o asemenea casă în Salamanca clericală și universitară din 1905 era o declarație.
Structura e de fier, cu deschideri mari, iar toată fațada de sud e rezolvată cu vitralii colorate montate în rame metalice. La apus, cu soarele intrând dinspre râu, interiorul se umple de lumină colorată, iar efectul acesta e cel mai bun motiv să-ți alegi bine ora vizitei.
Colecția și o noutate de program
Muzeul reunește arte decorative din ultima treime a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a celui de-al XX-lea: sticlă de Lalique și Gallé, bronzuri și fildeșuri art déco, bijuterii, mobilier, evantaie și o colecție de păpuși franțuzești de porțelan care e printre cele mai bune din Europa și care îi derutează pe mulți.
E o colecție de arte minore, nu de pictură ori sculptură majoră, și acesta e caracterul ei: obiecte de folosință, lux domestic și design industrial dintr-o perioadă foarte precisă. E foarte bine organizată și se parcurge într-o oră și un sfert.
Clădirea se deschide și seara în anumite perioade, iar acesta e cel mai bun mod de a o vedea: cu vitraliile luminate dinăuntru, efectul din exterior, urcând dinspre râu, e cu totul altul decât ziua.
De neratat
Două etaje sus, cinci jos
Se sprijină pe zidul de apărare, folosind diferența de nivel spre Tormes. Această asimetrie a permis marea fațadă de sticlă.
Un perete întreg de vitralii
Fațada de sud e rezolvată în sticlă colorată pe rame metalice. La apus, interiorul se umple de lumină colorată.
Arte decorative, nu pictură
Sticlă de Lalique și Gallé, bronzuri déco, bijuterii și o colecție de păpuși de porțelan printre cele mai bune din Europa.
Mai frumoasă noaptea
În anumite perioade se deschide seara, iar cu vitraliile aprinse dinăuntru efectul e altul.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Se află la marginea de sud a orașului vechi, pe zidul de apărare, la cinci minute de catedrale și la două de Huerto de Calixto y Melibea. E pe coborârea firească spre Puente Romano și spre râu.
Funcționează foarte bine drept contrapunct: după o dimineață de plateresc și baroc, o clădire din 1905 cu sticlă colorată îți reașază privirea. Și e unul dintre puținele muzee din oraș care nu se ocupă de istorie sau de artă religioasă.
Cafeneaua lui are o terasă deasupra râului care e printre cele mai bune locuri din orașul vechi pentru o pauză și în care poți intra fără să intri în muzeu. Socotește o oră și un sfert pentru colecție, o jumătate de oră dacă vrei să vezi doar clădirea.
Întrebări frecvente
A fost dintotdeauna atât de frumos acest palat?
Nici pe departe. După moartea lui Miguel de Lis, casa a trecut din mână în mână și a ajuns pe jumătate abandonată, o ruină, cu vitraliile sparte și fierul mâncat de rugină. A stat așa decenii întregi, și a fost o vreme când s-a ajuns să se ia în calcul demolarea ei. Noroc că s-a decis salvarea și restaurarea ei. Când o vei vedea strălucind în soare, gândește-te că a fost la un pas de a dispărea pentru totdeauna.
