Alhambra întreagă în fața ta, plutind deasupra pădurii, cu Sierra Nevada înzăpezită în spate. E cartea poștală a Granadei, priveliștea care apare peste tot, și văzută pe viu încă funcționează. Se află în partea de sus a cartierului Albaicín, pe o esplanadă în fața unei biserici din secolul al XVI-lea, și trebuie să urci. Merită fiecare treaptă, dar e bine să știi la ce oră să mergi și la ce să te aștepți, pentru că nu vei fi singur.
Ce se vede exact
De la stânga la dreapta: turnurile roșiatice ale Alcazabei, partea cea mai veche și cea mai militară; cubul pătrat al palatului lui Carol al V-lea, adaosul renascentist care rupe silueta; Palatele Nasride în centru, dominate de Torre de Comares; iar sus în stânga, printre chiparoși, Generalife.
În spate, Sierra Nevada, cu zăpadă din toamnă până departe în primăvară. Această combinație — fortăreață de piatră roșie, pădure verde și munte alb — face priveliștea unică și explică de ce e mai impresionantă iarna decât își închipuie lumea.
În dreapta se ivește o cupolă nouă: Marea Moschee a Granadei, inaugurată în 2003, prima care se deschidea în oraș după mai bine de cinci sute de ani. Se află chiar lângă punctul de belvedere și are o grădină deschisă publicului cu o priveliște la fel de bună și cu mult mai puțină lume.
Ora și atmosfera
Apusul e momentul celebru: piatra trece de la ocru la auriu și de la auriu la roșu în câteva minute. E și momentul în care esplanada e cea mai plină, cu muzicanți, vânzători și câteva rânduri de oameni în fața zidului. Dacă vrei fotografia liniștită, mergi la răsărit sau la mijlocul dimineții.
Există o anecdotă foarte repetată: se spune că Bill Clinton, pe când era student, a urcat aici în anii șaizeci și a numit acest apus cel mai frumos din lume, iar ani mai târziu s-a întors ca președinte. Povestea circulă în toate ghidurile și a făcut mai mult pentru acest punct de belvedere decât orice campanie turistică.
Și există o alternativă bună de știut: Mirador de la Lona și cel de San Cristóbal, amândouă în Albaicín, oferă priveliști comparabile cu o fracțiune din lume. Cel de San Miguel Alto, mai sus și cu un urcuș serios, oferă cea mai completă panoramă dintre toate.
De neratat
Alhambra cu Sierra Nevada în spate
Fortăreață roșie, pădure verde și munte alb. Iarna, cu zăpadă, e și mai frumos.
Marea Moschee alături
Inaugurată în 2003, prima din Granada în cinci secole. Grădina ei are aceeași priveliște și mai puțină lume.
Punctele de belvedere alternative
La Lona, San Cristóbal și San Miguel Alto: priveliști comparabile și o fracțiune din aglomerație.
Coborârea pe Paseo de los Tristes
Cu Alhambra luminată deasupra și Darro dedesubt. Cea mai bună plimbare de seară din Granada.
Cum se încadrează în vizita ta la Granada
Se află în partea de sus a cartierului Albaicín, iar urcușul face parte din vizită: cartierul, declarat Patrimoniu Mondial împreună cu Alhambra, e un labirint de pante pavate, cármenes cu ziduri văruite și piațete. Să urci pe jos din Plaza Larga sau de pe Paseo de los Tristes e modul corect.
Dacă pantele sunt o problemă, autobuzele C31 și C32 urcă din Plaza Nueva. Sunt microbuze mici, merg pline și fac un traseu care merită în sine, pentru cât de înguste sunt străzile.
Planul care funcționează cel mai bine e acesta: Alhambra dimineața cu oră rezervată, prânzul în centru, Albaicín după-amiaza urcând fără grabă și punctul de belvedere la apus. Iar apoi cobori pe Paseo de los Tristes, cu Alhambra luminată deasupra, care e cea mai bună plimbare de seară din oraș.
Întrebări frecvente
E adevărat că aici e cel mai frumos apus de soare?
Așa se spune, și cu nume ilustre în spate. Se povestește că un tânăr Bill Clinton a urcat aici în anii șaizeci, a rămas fermecat de acest apus și l-a numit cel mai frumos din lume; deja președinte, a spus că voia să-l revadă. Adevăr sau legendă de ghizi, titlul de „cel mai frumos apus de soare din lume” a rămas lipit pentru totdeauna de acest punct de belvedere.
Și cupola aceea nouă care se ivește alături?
Este Marea Moschee a Granadei, iar povestea ei te emoționează: a fost inaugurată în 2003, prima moschee care se deschidea în oraș după mai bine de cinci sute de ani, de la cucerire. Au ridicat-o la câțiva metri de aici, cu o grădină deschisă care îți dăruiește aproape aceeași priveliște. După cinci secole, rugăciunea musulmană a răsunat din nou chiar în fața palatului foștilor ei sultani.
