O piață largă și însorită, cu Alhambra ivindu-se deasupra acoperișurilor, terase care se umplu de la jumătatea după-amiezii și miros de prăjeală. Este inima cartierului Realejo, vechiul cartier evreiesc al Granadei, și a fost deschisă în 1497 ca să se sărbătorească nunta principelui Juan, moștenitorul Monarhilor Catolici, care a murit câteva luni mai târziu. Într-un colț se află Cristo de los Favores, în fața căruia orașul întreg îngenunchează o dată pe an, la ora trei fix după-amiaza.
O piață deschisă pentru o nuntă care s-a terminat prost
Principele Juan de Aragon și Castilia era singurul fiu al Monarhilor Catolici și moștenitorul care urma să unească într-o singură persoană coroanele Castiliei și Aragonului. S-a căsătorit în 1497 cu Margareta de Austria la Burgos, iar sărbătorile s-au întins în toate regatele: aici s-a deschis acest loc larg pentru festivități.
A murit chiar în anul acela, la nouăsprezece ani, la Salamanca. Moartea lui a dărâmat tot planul de succesiune: coroana a ajuns până la urmă la sora lui, Ioana, căsătorită cu Filip cel Frumos, și de aici a ajuns în Spania casa de Austria. Toată istoria de mai târziu a Habsburgilor spanioli pornește de la această moarte.
Piața și-a păstrat numele. Se află în Realejo, care a fost cartierul evreiesc al Granadei — Garnata al-Yahud, „Granada evreilor” —, un cartier care în epoca nasridă a avut o comunitate evreiască importantă și care după 1492 și-a schimbat complet populația.
Cristo de los Favores
La un capăt al pieței, pe un soclu, se află un crucifix din secolul al XVII-lea cunoscut drept Cristo de los Favores. Devoțiunea este foarte precisă: în fiecare Vinere Mare, la ora trei fix după-amiaza — ora la care tradiția plasează moartea lui Hristos —, piața se umple, iar oamenii îngenunchează ca să ceară trei dorințe.
Momentul durează câteva minute și nu îl organizează nicio confrerie în mod spectaculos: este o întâlnire populară ținută în viață de obicei, cu mii de oameni în tăcere într-o piață de cartier. E una dintre cele mai impresionante scene din calendarul Granadei și foarte puțini oameni din afară o cunosc.
În restul anului, crucifixul trece neobservat printre terase. Merită să-l cauți și să știi ce se întâmplă aici o dată pe an, pentru că îți schimbă complet felul în care vezi piața.
De neratat
Cristo de los Favores
În fiecare Vinere Mare, la ora trei fix, toată piața îngenunchează ca să ceară trei dorințe.
Nunta moștenitorului
A fost deschisă în 1497 pentru festivitățile principelui Juan, care a murit chiar în anul acela, la nouăsprezece ani.
Garnata al-Yahud
Realejo a fost cartierul evreiesc al Granadei, cu o comunitate importantă în epoca nasridă.
Tapa e încă gratuită
Granada e unul dintre ultimele orașe unde tapa vine odată cu băutura, iar aici se practică în toată regula.
Cum se încadrează în vizita ta la Granada
Realejo este cartierul de tapas prin excelență al Granadei, iar această piață este centrul lui. În Granada, tapa e încă gratuită la consumație — unul dintre ultimele orașe spaniole unde obiceiul se păstrează pe scară largă —, iar aici se practică în toată regula.
Cartierul păstrează în plus urma Granadei evreiești și câteva elemente remarcabile: Cuarto Real de Santo Domingo, un palat nasrid din secolul al XIII-lea cu o qubba păstrată; Casa de los Tiros, cu fațada ei cu sculpturi; și calle Molinos, cu cármenes-urile ei.
De aici urci la Alhambra prin Realejo în vreo douăzeci de minute sau ajungi la Puerta de las Granadas și pe Cuesta de Gomérez în zece. Este cel mai puțin evident și cel mai plăcut mod de a te apropia de incintă, la umbră și fără autobuze.
Întrebări frecvente
Cine era acel prinț Ioan?
Moștenitorul a tot. Ioan de Aragon și Castilia era singurul fiu al Monarhilor Catolici, prințul care urma să unească într-o singură persoană coroanele Castiliei și Aragonului. S-a căsătorit la Burgos cu Margareta de Austria și se povestește că se iubeau atât de mult încât medicii se temeau pentru sănătatea lui. A murit la numai nouăsprezece ani, la Salamanca, chiar în toamna aceea. Moartea lui a schimbat totul: coroana a ajuns până la urmă la sora lui, Ioana cea Nebună, și, odată cu ea, la dinastia de Habsburg. Din acea speranță nu ne-a rămas decât numele acestei piețe.
Și Hristosul acela din colț?
Detaliul stă în ceas: întâlnirea fixată este la trei după-amiaza fix, ora la care tradiția așază moartea lui Hristos. Exact acel moment îi aduce faima. Sculptura în sine e veche, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în afara acelei ore o ai aproape numai pentru tine, în liniște, cu Alhambra ivindu-se în spate. Pe noi, granadinii, credincioși sau nu, acest Hristos ne atinge undeva înăuntru.
