Aici sunt îngropați Monarhii Catolici, și nu întâmplător: Isabela a ales Granada, ultimul oraș pe care l-a cucerit, și nu Toledo sau Sevilla. A murit în 1504, iar rămășițele ei au așteptat în Alhambra până când această clădire a fost terminată, în 1517. Înăuntru e un grilaj aurit care se numără printre cele mai frumoase din Europa, două morminte din marmură de Carrara și, în muzeu, colecția privată de pictură a reginei: panourile în fața cărora se ruga.
Decizia de a fi îngropați aici
Alegerea are o încărcătură politică evidentă. Isabela și Ferdinand ar fi putut fi îngropați în oricare dintre marile catedrale ale regatelor lor și au ales orașul pe care tocmai îl cuceriseră în 1492, ultima capitală a islamului din peninsulă. Să fii îngropat aici însemna să fixezi sensul unei domnii.
Clădirea a fost construită între 1505 și 1517 în stil gotic târziu isabelin, cu Enrique Egas la conducere. Fațada ei exterioară e acoperită de filigran în piatră, iar pe ea apar inițialele împletite F și Y — Fernando și Ysabel —, jugul și săgețile, și rodia, fructul care dă numele orașului și care a fost adăugat în stema regală după cucerire.
În interior se odihnesc patru persoane: Monarhii Catolici și, în al doilea mormânt, fiica lor, Ioana I a Castiliei, și soțul ei, Filip cel Frumos. Sub mormintele de marmură, în criptă, se află sicriele regale de plumb, simple și la vedere, cu inițialele gravate. Contrastul dintre marmura de sus și plumbul de jos e momentul cel mai impresionant al vizitei.
Grilajul, mormintele și colecția Isabelei
Grilajul l-a semnat Maestro Bartolomé de Jaén pe la 1520 și i-a luat ani de zile. Nu e un simplu grilaj: e un zid de fier aurit înalt de câțiva metri, cu sfinți, scene din viața lui Hristos, steme și o creastă decorativă, și e considerat una dintre cele mai bune lucrări de feronerie din Europa.
Mormintele sunt din marmură de Carrara: pe cel al Monarhilor Catolici l-a sculptat italianul Domenico Fancelli, iar pe cel al Ioanei și al lui Filip, Bartolomé Ordóñez. Uită-te la un detaliu celebru: capul Isabelei se afundă mai mult în pernă decât cel al lui Ferdinand, iar tradiția interpretează asta ca pe o aluzie la faptul că ea avea mai multă greutate. Probabil e o întâmplare a sculptorului, dar e primul lucru pe care îl arată toată lumea.
Muzeul din sacristie păstrează colecția privată de pictură a Isabelei Catolica: panouri flamande de Van der Weyden, Memling și Bouts, printre altele, cele pe care ea le avea în oratoriul ei personal. Să vezi tablourile în fața cărora se ruga o regină, alese de ea, e partea cea mai intimă a clădirii. Tot aici sunt coroana și sceptrul ei, precum și sabia lui Ferdinand.
De neratat
Grilajul lui Maestro Bartolomé
Fier aurit cu sfinți și scene, de pe la 1520. Printre cele mai bune lucrări de feronerie din Europa.
Plumbul de sub marmură
În criptă, sicriele regale simple și la vedere, sub mormintele de Carrara.
Colecția privată a Isabelei
Van der Weyden, Memling și Bouts: panourile din oratoriul ei personal, alese de ea.
Capul afundat
Al Isabelei se afundă mai mult în pernă decât cel al lui Ferdinand. Toată lumea îl arată.
Cum se încadrează în vizita ta la Granada
E lipită de Catedrală, dar e o clădire independentă, mai veche, cu intrarea ei proprie din calle Oficios și prețul ei propriu. Mulți oameni cumpără biletul catedralei crezând că îl include și pe acesta și au o surpriză.
Ordinea pe care o recomand e să începi de aici și să continui cu catedrala: Capela Regală e mai mică, mai intimă și cu un conținut mai dens, iar să câștigi timp în ea înainte să sosească grosul vizitatorilor merită. Socotește patruzeci de minute.
În jur se află centrul istoric: Alcaicería, Madraza — vechea universitate nasridă, cu sala ei de rugăciune păstrată —, Plaza Bib-Rambla și Corral del Carbón. Totul încape într-o dimineață.
Întrebări frecvente
E adevărat că aici sunt păstrate tablourile reginei Isabela?
Da, și pentru mine e partea cea mai intimă din toate acestea. În muzeul sacristiei se află colecția privată de pictură a Isabelei Catolica, panourile pe care ea le privea și în fața cărora se ruga în propria cameră. Sunt opere flamande și italiene de prim rang: Van der Weyden, Memling, Botticelli, Perugino… una dintre cele mai bune colecții de primitivi flamanzi din Spania. Nu e aurul unei regine, e intimitatea ei: ceea ce o femeie extrem de puternică a ales să aibă în fața ochilor în fiecare zi.
Și grilajul acela aurit, cine a fost în stare să-l facă?
L-a semnat un artist genial, Maestro Bartolomé de Jaén, pe la 1520, și l-a costat ani din viață. Nu e un simplu grilaj de închis: e o frontieră de fier aurit, cu sfinți, scene și blazoane lucrate de parcă ar fi giuvaiergerie. Observă că desparte două lumi: de partea aceasta, tu; de cealaltă, regii. A fost făcut așa intenționat, pentru ca nimeni să nu se poată apropia de tot de ei nici măcar după moarte. Și maiestatea se măsoară în distanță.
