Un bronz uriaș care pare gata să pornească în galop: nu e un rege așezat pe tron, e un războinic aruncat în atac, cu mantia și barba în vânt, cu sabia ridicată, pe Babieca. Și nu privește în pământ: privește înainte, spre orizontul pe care a plecat în exil.
Rodrigo Díaz, om din Burgos până la capăt
S-a născut foarte aproape, în satul Vivar, pe la 1040 și ceva, și a murit la Valencia în 1099, departe de casă. Statuia a sculptat-o Juan Cristóbal în 1955, iar alegerea momentului reprezentat nu e întâmplătoare: războinicul în mișcare, nu seniorul în repaus.
Porecla are o origine neașteptată: „Cid” nu e un cuvânt castilian, vine din arabul sīdī, „stăpânul meu”. Și-a câștigat-o pe deplin, pentru că după exil a slujit ani de zile drept comandant militar al regelui musulman din Zaragoza, iar până și dușmanii îl respectau.
„Campeador”, cealaltă poreclă, e latină: campi doctor, „cel care învinge pe câmpul de luptă”. Două porecle, una arabă și una latină, pentru cel mai castilian personaj din istoria Spaniei. Asta spune destul despre ce era cu adevărat Peninsula în secolul al XI-lea.
Iar ce nu se povestește întotdeauna este cum s-a încheiat: în 1094 a cucerit Valencia după un asediu foarte greu și a guvernat-o ca senior independent, nici al Castiliei, nici al musulmanilor. A rezistat cinci ani, până la moarte. A fost, de fapt, aproape un rege.
Un erou pe care orașul îl revendică întreg
Burgos și-a marcat cu grijă teritoriul legat de Cid. Pe lângă această statuie există Solar del Cid, trei monoliți care arată unde i-a fost casa; osemintele lui și ale doñei Jimena odihnesc în catedrală, sub turnul de deasupra transeptului; iar în Arco de Santa María se păstrează o bucată din brațul lui.
Mai este și biserica Santa Águeda, unde tradiția plasează Jura de Santa Gadea, jurământul de la Santa Gadea: Cidul îl pune pe regele Alfonso al VI-lea să jure de trei ori că nu a luat parte la moartea fratelui său, Sancho.
Monumentul se află lângă Arlanzón, la un pas de podul San Pablo, ale cărui parapete sunt flancate de statui ale personajelor din Cântecul Cidului: Jimena, infanții de Carrión, episcopul Jerónimo, Álvar Fáñez.
Toată această desfășurare răspunde unui lucru real: Cântecul Cidului, din secolul al XII-lea sau al XIII-lea, este primul mare poem epic în limba castiliană și plasează o bună parte din începutul lui în acest oraș. Burgos nu-l revendică pe Cid din marketing: îl revendică pentru că textul fondator al literaturii spaniole începe aici.
De neratat
Un războinic în mișcare
A sculptat-o Juan Cristóbal în 1955: mantia și barba în vânt, sabia ridicată, pe Babieca.
„Cid” vine din arabă
De la sīdī, „stăpânul meu”. Și-a câștigat-o slujind ani de zile drept comandant militar al regelui din Zaragoza.
„Campeador” vine din latină
De la campi doctor, „cel care învinge pe câmpul de luptă”. Două porecle, două limbi.
A sfârșit guvernând Valencia
A cucerit-o în 1094 și a guvernat-o ca senior independent timp de cinci ani, până la moarte.
Cum se potrivește în vizita ta la Burgos
Se află lângă Arlanzón, la capătul podului San Pablo, la câteva minute de Paseo del Espolón și de Museo de la Evolución Humana.
Oprirea durează zece minute: s-o înconjori și s-o privești de jos, pentru că impresionează. Traversează apoi podul San Pablo și uită-te la statuile de pe parapete.
Este începutul firesc al traseului dedicat Cidului în oraș, care urcă spre Santa Águeda, Solar del Cid și castel.
Întrebări frecvente
De ce i se spune „el Cid” dacă era de aici?
O să te surprindă: „Cid” nu e castilian, vine din arabul sīdī, „stăpânul meu”. Și-a câștigat numele pe merit, pentru că după exil a slujit ani de zile drept comandant militar al regelui maur din Zaragoza, iar până și dușmanii lui îl respectau. Iar „Campeador”, cealaltă poreclă, e latină, campi doctor, „cel care învinge pe câmpul de luptă”. Uite ce lucru: în numele eroului nostru conviețuiesc cele două Spanii de atunci, cea creștină și cea musulmană.
Și ce a făcut ca să intre în istorie?
Ceea ce nu se povestește întotdeauna este că a ajuns să fie aproape un rege. După o mie de bătălii prin jumătate de peninsulă, în anul o mie nouăzeci și patru a cucerit Valencia după un asediu foarte dur și a guvernat-o ca senior independent, nici al Castiliei, nici al maurilor, doar al lui. Acolo a rezistat cinci ani, până la moarte. Așa că acesta de bronz nu e un exilat oarecare: e omul care, fără coroană, și-a câștigat un regat întreg cu sabia.
