Pe dinafară e piatră aurie, austeră și fără niciun ornament; pe dinăuntru, o cupolă de aproape patruzeci și cinci de metri inundă de lumină toată biserica. Acest contrast între severitate și luminozitate e pecetea stilului herrerian, stilul pe care Juan de Herrera l-a inventat la El Escorial și pe care aici l-a semnat un discipol de-al lui.
Clasicism sever pe coastă
A fost construită între 1616 și 1662 pe locul vechii moschei mari, iar arhitectul ei a fost Agustín Bernardino, discipol al lui Juan de Herrera. Stilul herrerian e un clasicism gol: niciun foc de artificii pe fațadă, toată forța pusă în proporție și în calitatea pietrei.
Acest limbaj era cel al monarhiei spaniole a Habsburgilor, iar faptul că apare într-un oraș-port de la periferie înseamnă ceva: că Alicante era în secolul al XVII-lea un oraș cu bani și cu destulă ambiție instituțională ca să comande arhitectură de curte.
Cupola de deasupra transeptului, operă a lui Miguel del Real, e piesa principală. Aproape patruzeci și cinci de metri înălțime și o lumină care vine de sus și schimbă complet percepția interiorului față de ce te lasă fațada să aștepți.
Explozia barocă, și claustrul
Surpriza vine în Capilla de la Comunión, o explozie de baroc deplin, cu aurituri și decorație densă, care contrastează violent cu sobrietatea restului. E aceeași succesiune care se vede în multe biserici spaniole: un secol al XVII-lea sever căruia secolul al XVIII-lea îi adaugă o capelă exuberantă.
Claustrul e celălalt spațiu care merită și pe care mulți îl sar, pentru că nu se vede din navă. E o oază de liniște în plin centru, cu avantajul că aproape niciodată nu e nimeni.
Numele bisericii are o explicație de calendar. Tradiția spune că într-o zi de 6 decembrie, ziua Sfântului Nicolae, orașul a trecut în mâini creștine prin infantele Alfonso, care a poruncit să se ridice o biserică în cinstea sfântului zilei. De atunci Sfântul Nicolae e patronul orașului Alicante.
Iar în 1959 biserica a fost ridicată la rangul de concatedrală, împărțind sediul episcopal cu vecina Orihuela. Această formulă cu două sedii și un singur episcop răspunde reorganizărilor diecezane din secolul al XX-lea și se repetă în mai multe dieceze spaniole.
De neratat
Herrerian pe coastă
Clasicism gol al lui Agustín Bernardino, discipol al lui Juan de Herrera, cel de la El Escorial.
O cupolă de 45 de metri
Operă a lui Miguel del Real. Lumina de sus schimbă complet ce te lasă fațada să aștepți.
Capilla de la Comunión
Explozie de baroc aurit într-o biserică altfel severă. Contrastul e argumentul.
Patronul vine de la o dată
Tradiția plasează cucerirea orașului într-o zi de 6 decembrie, ziua Sfântului Nicolae. Și sfântul a rămas.
Cum se potrivește în vizita ta la Alicante
Se află în orașul vechi, la două minute de Primărie și la poalele urcușului spre cartierul Santa Cruz. E oprirea obligatorie din orașul vechi și treci inevitabil prin fața ei.
Intrarea în biserică e liberă în afara orelor de slujbă. Socotește o jumătate de oră și nu pleca fără să vezi claustrul și Capilla de la Comunión, cele două lucruri care justifică vizita.
Orașul vechi din jur adună zona de tapas a centrului, așa că se potrivește bine cu o oprire la masă înainte să urci la castel sau după ce cobori de acolo.
Întrebări frecvente
Știai că patronul Alicantelui e bunicul lui Moș Crăciun?
Cum auzi. Sfântul Nicolae din Bari a fost un episcop din secolul al IV-lea, în actuala Turcie, faimos pentru că lăsa pe ascuns daruri celor mai săraci: se spune că arunca monede de aur pe ferestre ca să le facă zestre unor fete fără mijloace. Din această faimă de a împărți daruri în secret s-a născut, secole mai târziu și trecând prin Olanda și America, însuși Santa Claus. Așa că sfântul care stăpânește acest lăcaș este, nici mai mult, nici mai puțin, originea lui Moș Crăciun.
