La sud de pod începe o altă Rondă, cea care a fost musulmană până în 1485 și își păstrează întreaga rețea de străzi. Ce să vezi într-o plimbare de două ore prin partea pe care aproape nimeni n-o parcurge în întregime.
Să traversezi Puente Nuevo spre sud înseamnă treizeci de secunde și o schimbare de oraș. În urmă rămâne Mercadillo, Ronda secolului al XVIII-lea, cu arena de coride și hotelurile ei; în față începe orașul vechi, care a fost musulman până în 1485, își păstrează întreaga rețea medievală de străzi, iar forfota scade brusc. Cei mai mulți vizitatori intră două sute de metri și se întorc.
Abonamentul pentru monumentele municipale grupează băile arabe, Palacio de Mondragón și Santa María la Mayor și devine avantajos de la a treia vizită. Se cumpără în oricare dintre ele.
Palate care n-au ales
Mondragón și amestecul ca sistem.
Palacio de Mondragón e cea mai frumoasă clădire din Ronda și cea care explică cel mai bine orașul acesta. A fost reședința guvernatorului nasrid în secolul al XIV-lea, iar tradiția îl numără printre locuitorii lui pe Hamet el Zegrí, ultimul comandant militar musulman dinaintea căderii.
Se spune că, atunci când Monarhii Catolici au cucerit Ronda în 1485, au locuit aici, iar palatul a trecut în mâini creștine. Dar interesant e ce nu s-a întâmplat: nimeni n-a șters ce era înainte. Curțile andaluze, tavanele casetate mudéjar și portalurile renascentiste conviețuiesc sub același acoperiș.
Patio Mudéjar, cu arce în potcoavă și faianță, te duce direct în Granada nasridă; la douăzeci de pași, Patio Castellano ascultă deja de proporții clasice. Să treci dintr-unul în celălalt înseamnă să treci dintr-o cultură în alta fără să ieși din clădire.
În fund, grădinile suspendate în terase, cu belvedere spre Serranía, sunt incluse în bilet și mulți nu ajung să le vadă. Palatul găzduiește și Museo de Ronda, care parcurge istoria ținutului începând cu dolmenele preistorice.
Își trage numele de la căpitanul Melchor de Mondragón, al cărui blazon e deasupra ușii, și ține de împărțirea proprietăților după cucerire. Intrarea costă în jur de 4 € și e inclusă în abonamentul municipal. Socotește patruzeci de minute cu muzeul și grădinile.
O casă-palat nasridă din secolul al XIV-lea, mică și puțin vizitată, cu curte centrală, stucaturi și tavane casetate originale. E una dintre puținele locuințe andaluze păstrate în Andaluzia în afara Granadei și dă o idee foarte directă despre cum se trăia aici înainte de 1485.
Santa María la Mayor domină o piață retrasă, cu portocali, și se înalță exact peste moscheea principală a orașului musulman. Nu e un fel de a spune: au rămas urme la locul lor, iar cea mai grăitoare e arcul mihrabului, păstrat în interiorul bisericii, care arăta direcția Meccăi.
După cucerire, Ferdinand Catolicul a transformat moscheea în biserică și s-a început construcția în stil gotic. Dar în 1580 un cutremur a dărâmat absida și a trebuit refăcută, de data aceasta în stil renascentist, cu decorațiuni și un retablu ulterioare, deja baroce. Când o parcurgi, schimbi secolul la fiecare pas.
Curtea cu portocali ocupă locul vechiului sahn, unde credincioșii se purificau, iar clopotnița s-a înălțat pe trunchiul minaretului. Planul clădirii islamice continuă să-l condiționeze pe cel creștin cinci secole mai târziu.
Și există un detaliu care schimbă felul în care citești fațada: balconul lung care dă spre piață era loja orașului. Înainte să existe arena de coride, serbările cu tauri și jocurile de cañas, întreceri călare cu trestii, aveau loc aici jos, iar autoritățile le priveau din acea galerie. O tribună la umbră pe o biserică.
Până la zid și înapoi
Coborând de la biserica principală, orașul vechi se îngustează treptat până la Puerta de Almocábar, în capătul de sud. E intrarea monumentală a incintei cu ziduri și nu e un arc simplu: sunt trei arce în cot între două turnuri rotunde, o capcană gândită ca intrarea cu forța să devină de nesusținut.
Pe aici au intrat trupele Monarhilor Catolici pe 22 mai 1485, după un asediu greu, punând capăt secolelor de stăpânire musulmană în Serranía. La intrare au fost eliberați sute de captivi creștini, iar Ferdinand Catolicul a poruncit ca lanțurile lor să fie duse la Toledo și atârnate la San Juan de los Reyes, unde se află și azi.
Deasupra porții e vulturul imperial pe care Carol al V-lea a poruncit să fie așezat când a refăcut-o: sigiliul noii puteri peste fortăreața nasridă. Să citești ansamblul în această ordine —arce musulmane în cot, vulturul Habsburgilor deasupra— spune povestea fără să fie nevoie de vreo plăcuță.
În afara zidurilor a crescut suburbia San Francisco, pentru că porțile se închideau la apus, iar cărăușii care ajungeau târziu trebuiau să doarmă afară. În jurul acestei așteptări au apărut hanuri și popasuri, iar cartierul își face și azi târgul la porțile orașului.
Navă gotică, absidă renascentistă după cutremurul din 1580, decorațiuni baroce și arcul mihrabului la locul lui. Merită să urci în clopotniță dacă e deschisă: îți dă priveliștea orașului vechi de sus. Intrarea costă în jur de 4,50 € și e inclusă în abonament.
Almocábar vine din arabul al-maqabir, cimitirul, pentru că lângă ea se întindea cimitirul musulman. Acces liber, fără bilet și fără program, iar porțiunile de zid alăturate se parcurg pe drumul de strajă. E punctul cel mai îndepărtat al circuitului obișnuit.
Porțiunea de zid nasrid cel mai bine păstrată, cu turnuri și drum de strajă care se poate vizita, deschisă spre vale. Se parcurge gratuit, iar de sus vezi orașul vechi pe dinăuntru și câmpul pe dinafară, exact ce vedea o santinelă din secolul al XV-lea.
Palacio de Mondragón cu curțile lui mudéjar și castiliană, biserica Santa María la Mayor ridicată peste moscheea principală, Casa del Gigante —o locuință nasridă păstrată—, Puerta de Almocábar cu cele trei arce în cot și zidurile de la Cijara. Totul într-o incintă pe care o parcurgi în două ore.
Ce e arcul mihrabului din Santa María?
O rămășiță a moscheii principale păstrată pe amplasamentul ei originar în interiorul bisericii. Mihrabul era nișa care arăta direcția Meccăi pentru rugăciune, iar să vezi acest arc într-o biserică catolică rezumă într-un singur obiect istoria orașului după 1485.
Merită să ajungi până la Puerta de Almocábar?
Da, deși e punctul cel mai îndepărtat și aproape nimeni nu ajunge. Sunt trei arce în cot între două turnuri rotunde, concepute ca intrarea cu forța să fie de nesusținut, iar pe aici au intrat trupele castiliene în 1485. Deasupra porții e vulturul imperial pe care l-a pus Carol al V-lea când a refăcut-o. Accesul e liber.
Se poate merge pe ziduri?
Da, porțiunea de la Cijara păstrează turnuri și drumul de strajă care se poate vizita, e gratuită și mergi pe deasupra cu orașul vechi de o parte și câmpul de cealaltă. E unul dintre lucrurile cele mai răsplătitoare din Ronda și dintre cele mai puțin vizitate, tocmai pentru că se află la capătul traseului.
Cât durează să parcurgi orașul vechi?
Două ore bune dacă intri în monumente: Mondragón cu muzeul și grădinile, Santa María și o plimbare până la zid. Doar mergând pe străzi, o oră. Diferența de nivel e continuă, așa că e bine s-o faci pe răcoare și nu la prânz, vara.
Merită abonamentul pentru monumente?
De la a treia vizită, da. Grupează monumente municipale precum băile arabe, Palacio de Mondragón și biserica Santa María la Mayor și se cumpără în oricare dintre ele. Arena de coride și Casa del Rey Moro sunt private și au bilet separat.
Informații practice
UndeLa sud de Puente Nuevo, între pod și Puerta de Almocábar.
DurataDouă ore bune pentru plimbarea completă cu monumentele.
AbonamentBăile arabe, Mondragón și Santa María. Devine avantajos de la trei vizite.
GratuitPuerta de Almocábar, zidurile de la Cijara și toată plimbarea pe străzi.
TraseuDe la pod spre sud, cu întoarcere pe cealaltă parte sau coborând la băi.
AtențieDiferență de nivel continuă. Cel mai departe e zidul, și aproape nimeni nu ajunge.
Pe hartă
🎧 Cu Viavoy
Plimbă-te prin Ronda și ascultă în ritmul tău
Descarcă Viavoy și plimbă-te prin Ronda offline, oricând vrei.
de la 3,99 €· plată unică
City Pass · 9,99 €3 zile, toate tururile din Ronda