Unsprezece hectare și jumătate de grădină în plin centru, în formă de triunghi mare. E plămânul Valladolidului și aici vine toată lumea: îndrăgostiții, bunicii, copiii cu pâine pentru rațe, studenții care își repetă materia. Dar timp de secole locul acesta a fost un maidan prăfuit.
De la Campo de la Verdad la grădina romantică
I se spunea Campo de la Verdad, iar apoi Campo de Marte, pentru că servea drept teren de manevre militare. Primul nume venea de la dueluri: când doi bărbați aveau de lămurit o chestiune de onoare, ieșeau să se bată aici, în afara orașului, și se spunea că în duel adevărul ieșea până la urmă la iveală.
Prima verdeață a venit pe vremea lui Carol al III-lea, când pe la 1787 s-au plantat o mie opt sute de ulmi. Dar marea transformare, cea care a făcut din maidan o grădină, a venit în 1877, prin primarul Miguel Íscar.
El i-a încredințat proiectul unui grădinar catalan, Ramón Oliva, care a adus ideile direct din marile grădini ale Parisului: alei care șerpuiesc, surprize la fiecare cotitură, un lac, o cascadă, o grotă.
De aceea parcul acesta nu are linii drepte: a fost gândit ca să te pierzi și să te bucuri că te pierzi. E grădină peisageră ca la carte, la polul opus grădinii geometrice franceze clasice.
Păuni și scriitori de bronz
Cel mai mult surprind păunii, care umblă liberi prin parc alături de veverițe, rațe și alte păsări. E o imagine neobișnuită într-o grădină urbană spaniolă și unul dintre semnele distinctive ale locului.
Răspândite printre alei se află o Fuente del Cisne cu pergolă, un iaz cu cascadă și grotă, și Fuente de la Fama. Tot repertoriul grădinii romantice din secolul al XIX-lea, construit cu o ambiție remarcabilă.
Sunt și busturi și monumente ale scriitorilor legați de oraș, iar la capătul aleii, Monumento a Colón, o statuie destinată Havanei care a ajuns aici când Spania a pierdut Cuba, în 1898.
Primarul care l-a făcut posibil, Miguel Íscar, a murit în 1880 încă în funcție, lăsându-și la jumătate visul de a moderniza Valladolidul. Oamenii îl iubeau atât de mult încât locuitorii înșiși au pus bani din buzunarul lor, printr-o subscripție publică, ca să-i ridice un monument.
De neratat
Unsprezece hectare și jumătate în centru
Plămânul orașului, în formă de triunghi mare.
Se numea Campo de la Verdad
Pentru că aici se duelau cei care aveau de lămurit o chestiune de onoare.
L-a transformat un primar în 1877
Miguel Íscar, cu proiectul grădinarului catalan Ramón Oliva, după modelul parcurilor din Paris.
Păuni în libertate
Alături de veverițe, rațe și alte păsări. Neobișnuit într-o grădină urbană spaniolă.
Cum se încadrează în vizita ta la Valladolid
Se află în centru, între Plaza de Zorrilla și gara de tren, cu Acera de Recoletos mărginindu-l pe o parte.
Oprirea durează treizeci sau patruzeci de minute de plimbare fără hartă, așa cum îl savurezi cel mai bine. Accesul e liber și e deschis tot anul.
E balamaua dintre centrul istoric și Valladolidul secolului al XIX-lea și locul în care orașul ia o pauză. La un capăt se află Academia de Caballería.
Întrebări frecvente
De ce i se spunea Campo de la Verdad?
Se spune că numele venea de la provocări. Pe acest maidan, când doi bărbați aveau de lămurit o chestiune de onoare, ieșeau să se bată aici, afară, departe de priviri, și se zicea că în duel ieșea până la urmă la iveală adevărul. E greu să ți-l închipui azi, cu păunii plimbându-se atât de liniștiți, dar această grădină înfloritoare a fost timp de secole scena celor mai serioase și mai sumbre lucruri din oraș.
Și ce s-a ales de primarul acela care l-a transformat?
Miguel Íscar a avut un sfârșit care spune multe despre cât îl iubea orașul. A murit în 1880, încă în funcție, lăsând pe jumătate visul lui de a moderniza Valladolidul. Oamenii țineau atât de mult la el încât locuitorii înșiși au pus bani din buzunarul lor, printr-o subscripție publică, ca să-i ridice un monument. Și până azi una dintre cele mai importante străzi din centru îi poartă numele. Nu e puțin lucru, pentru un primar.
