În spatele celei mai repetate cărți poștale din Palma — catedrala oglindită în apă — se află o rană și repararea ei. În anii șaizeci, o șosea rapidă de-a lungul coastei a despărțit biserica de mare; în anii optzeci orașul a săpat aici un lac artificial cu apă sărată cu un singur scop: să-i redea reflexia.
Ce s-a pierdut și ce s-a inventat
Timp de secole marea ajungea până la poalele zidurilor, iar catedrala se privea în ea ca într-o oglindă. Relația aceasta dintre clădire și apă nu era un accident pitoresc: era motivul pentru care biserica fusese construită exact în punctul acela și cu orientarea aceea.
În anii șaizeci s-a trasat o mare șosea rapidă de-a lungul coastei, câștigând teren de la apă, și dintr-odată La Seu a rămas despărțită de mare de o autostradă și de o esplanadă de asfalt. Orașul a trăit-o ca pe o amputare, și pe bună dreptate.
Răspunsul a venit două decenii mai târziu: construirea unui lac artificial cu apă sărată între zid și șosea, o mare în miniatură al cărei singur rost e să oglindească clădirea. A fost inaugurat în 1984, iar la idee a contribuit Josep Lluís Sert, arhitectul care îi construise lui Miró atelierul de pe insulă.
Un gest de dragoste urbanistică
Merită să te gândești o clipă, pentru că nu e ceva obișnuit. Un oraș a cheltuit bani publici ca să sape un bazin a cărui singură utilitate e estetică: ca un monument să se vadă din nou dublat. Nu rezolvă o problemă de trafic sau de locuințe; rezolvă o problemă de privire.
Și funcționează. La prima oră a dimineții și spre seară, când vântul se domolește și apa rămâne netedă, turnurile, arcurile butante și rozeta apar repetate cu capul în jos, tremurând puțin. E cel mai bun loc din oraș ca să înțelegi de ce te emoționează catedrala aceasta.
Parcul cuprinde în plus Ses Voltes, vechile cisterne boltite de sub bastion, azi spațiu de expoziții și de concerte, și o zonă cu grădini și picturi murale din ceramică, printre care una realizată după o operă a lui Joan Miró.
E și cel mai bun loc din care să vezi porțiunea de zid renascentist care a supraviețuit, promenada Dalt Murada, care încununează marginea orașului vechi și se parcurge pe sus.
De neratat
Lacul e artificial și din 1984
Apă sărată, săpat anume ca să-i redea catedralei reflexia pe care i-o luase autostrada.
A contribuit Josep Lluís Sert
Arhitectul care i-a construit lui Miró atelierul din Mallorca a luat parte la ideea ansamblului.
Ora reflexiei
Prima oră sau apusul, când vântul se domolește și apa rămâne netedă ca sticla.
Ses Voltes
Vechile cisterne boltite de sub bastion, azi sală de expoziții și de concerte.
Cum se încadrează în vizita ta la Palma
Se află chiar sub catedrală și sub Palatul Almudaina, așa că e oprirea firească înainte sau după aceste două vizite. Accesul e liber și la orice oră.
Pentru fotografia clasică, așază-te pe marginea de sud a lacului, cu privirea spre nord. Ora bună e prima a dimineții, când nu bate vântul și apa e nemișcată, sau apusul, când marès de pe fațadă se aprinde.
De aici urci pe promenada Dalt Murada și continui spre cartierul Portella și spre Băile Arabe, care e traseul cel mai logic ca să legi toată zona monumentală.
Întrebări frecvente
Știai că și apa i-a făcut rău orașului Palma?
În 1403, torentul Sa Riera, care pe atunci traversa orașul pe dinăuntru, s-a revărsat într-o noapte ploioasă și a măturat străzi întregi: se vorbește de mii de morți, cea mai mare catastrofă din istoria lui. Le-au trebuit două secole ca să se hotărască, dar până la urmă l-au deviat pe lângă ziduri, pe dinafară, iar azi curge pe unde se plimbă toată lumea fără să bănuiască nimic.
