După forfota de pe Gran Vía, Plaza de España e o gură de aer: un mare spațiu deschis cu copaci, fântâni și un orizont care se lărgește. În centrul ei, deasupra unui bazin, două figuri de bronz pe care le-ai recunoaște în orice colț al lumii: Don Quijote pe mârțoaga lui osoasă și Sancho Panza pe măgarul lui, la picioarele unui Cervantes așezat în piatră. Iar de jur împrejur, doi giganți de cărămidă din anii cincizeci care timp de decenii au fost cele mai înalte clădiri din Spania.
Monumentul lui Cervantes
Ansamblul s-a născut dintr-o mare aniversare: în 1916 se împlineau trei secole de la moartea lui Cervantes, iar Spania a vrut să-l omagieze cu fast. Proiectul e al arhitectului Rafael Martínez Zapatero și al sculptorului Lorenzo Coullaut Valera și a fost construit pe etape între 1925 și 1930. Coullaut Valera a murit înainte să-l termine, iar fiul lui, Federico, a fost cel care a continuat lucrarea ani mai târziu: două generații ale aceleiași familii dând formă în piatră și bronz creaturilor scriitorului.
În centru e Cervantes, așezat, iar la picioarele lui călăresc în bronz cele două personaje nemuritoare ale sale, privind înainte ca și cum ar porni la trap spre munți. Și iată detaliul pe care aproape nimeni nu-l observă: lângă Don Quijote sunt sculptate două figuri feminine care o reprezintă pe Dulcineea. Una e țăranca reală, Aldonza Lorenzo; cealaltă, doamna idealizată pe care cavalerul și-o imaginează. Monumentul povestește, în piatră, diferența dintre realitate și vis, despre care e de fapt tot „Don Quijote”.
Piața a fost refăcută complet acum câțiva ani ca să îngroape traficul, să planteze copaci și să le redea spațiul pietonilor. Azi se leagă la nivelul străzii de Jardines de Sabatini și de Templo de Debod, lucru care înainte te obliga să traversezi bulevarde.
Cei doi giganți de cărămidă
Pe o latură a pieței se află Edificio España, terminat în 1953; pe cealaltă, mai zveltă, Torre de Madrid, din 1960. I-au ridicat frații Otamendi — din aceeași familie care a semnat Palacio de Cibeles — în plin franchism, iar când a fost inaugurat Torre de Madrid, cu cei 142 de metri ai lui, era cea mai înaltă clădire din Spania și, pe deasupra, era considerat cea mai înaltă clădire din beton armat din lume. Să ridici o asemenea înălțime doar cu ciment în anii aceia era o ispravă uriașă.
Sunt arhitectură de propagandă, monumente ale cimentului gândite să-i arate lumii că Spania de după război putea și ea să aibă zgârie-nori. Edificio España a stat ani la rând abandonat și gol, o fantomă în mijlocul orașului, până când a fost transformat de curând în hotel de lux.
Transformarea aceasta a adus cu ea ce are mai bun ansamblul pentru vizitator: o terasă pe acoperiș deschisă publicului, pe la etajul 27, cu cea mai completă panoramă a vestului Madridului — Templo de Debod, Casa de Campo, malul înalt al râului și munții. Biletul costă între 8 și 15 €, adesea cu o consumație inclusă, și e bine să rezervi la apus.
Iarna, piața găzduiește în plus atracții de sezon: patinoar acoperit, roată panoramică și câte un târg de Crăciun, cu prețuri în jur de 8-12 € pe sesiune de patinaj.
De neratat
Don Quijote și Sancho în bronz
Cel mai fotografiat grup sculptural din Madrid, operă a două generații din familia Coullaut Valera.
Cele două Dulcinee
Lângă cavaler, țăranca reală și doamna idealizată: tot „Don Quijote” rezumat în piatră.
Torre de Madrid
142 de metri, cea mai înaltă clădire din beton armat din lume când a fost inaugurată în 1960.
Terasa de pe Edificio España
Priveliști asupra Templo de Debod, a Casa de Campo și a munților de la etajul 27, cu bilet.
Cum se încadrează în plimbarea ta
Plaza de España e finalul firesc al Gran Vía. Coborând pe bulevard spre est găsești Edificio Carrión cu reclama lui Schweppes, Plaza del Callao, Edificio Telefónica și, la capăt, Círculo de Bellas Artes și Plaza de Cibeles.
Iar spre vest, la cinci minute de mers pe jos, e Templo de Debod, cel mai bun apus gratuit din oraș: un templu egiptean de 2.200 de ani oglindit într-o pânză de apă. Dacă faci plimbarea pe Gran Vía după-amiaza, potrivește-o ca să ajungi aici cu o jumătate de oră înainte de apus.
La nord, urcând două străzi, se află Cuartel del Conde Duque, o cazarmă a gărzilor regale din 1717 cu un portal baroc spectaculos de Pedro de Ribera, azi centru cultural cu curți unde vara se țin concerte în aer liber. Traseul Viavoy numit Gran Vía și Madridul modern trece prin toată această succesiune cu o ghidă locală la ureche.
Întrebări frecvente
De ce i-au ridicat acest monument tocmai aici?
S-a născut dintr-o mare comemorare: în 1916 se împlineau trei secole de la moartea lui Cervantes, iar Spania a vrut să-l omagieze cu fast prin acest ansamblu. Lucrurile s-au lungit și nu s-a terminat decât destui ani mai târziu, dar motivul a fost acea aniversare rotundă. De aceea don Quijote călărește în inima orașului: pentru ca cel mai universal scriitor să-și aibă locul în capitală.
Un singur sculptor a făcut toate acestea?
Nu, e opera unui tată și a unui fiu. L-a început Lorenzo Coullaut Valera, dar a murit înainte să-l termine, iar fiul său Federico a continuat lucrarea și a completat ansamblul câțiva ani mai târziu. De aceea monumentul s-a făcut pe bucăți, de-a lungul timpului. Două generații ale aceleiași familii dând formă, în piatră și bronz, creaturilor lui Cervantes. Frumos, nu-i așa?
