Alicante a fost port înainte de a fi oraș, iar pe aici a intrat și a ieșit de toate: vin, migdale, oameni care plecau să-și caute norocul și oameni care soseau doar cu ce aveau pe ei. E marele balcon al alicantinilor spre Mediterana și miroase încă a sare, a frânghie udă și a motorină de barcă.
Vinul care a făcut faimos orașul
Din acest port pleca un produs care a dus numele orașului Alicante prin jumătate de Europă: Fondillón, un vin roșu dulce și vechi, învechit ani de zile în butoi, făcut din struguri monastrell supracopți. Se exporta de aici pe vremea când aproape nimeni de pe continent nu știa să găsească orașul pe hartă.
Prestigiul lui a fost atât de mare încât apare pomenit în literatura europeană a secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea, iar tradiția spune că a fost vinul preferat al lui Ludovic al XIV-lea al Franței, care l-a cerut până și pe patul de moarte. A fost pe punctul de a dispărea din cauza filoxerei și a fost recuperat în ultimele decenii.
Alături de vin plecau migdalele, stafidele, iarba-de-esparto și sarea din salinele ținutului. Alicante a fost timp de secole o economie de export agricol cu un port drept singura infrastructură importantă, iar tot restul a crescut în jurul lui.
Și calea ferată a schimbat totul
În 1858 a fost inaugurată linia de cale ferată Madrid-Alicante, una dintre marile lucrări de inginerie ale Spaniei secolului al XIX-lea, iar Isabela a II-a a venit în persoană s-o sărbătorească. Asta a transformat acest port în portul natural al Madridului, cu tot ce presupune asta.
Creșterea din secolele al XIX-lea și al XX-lea se explică de aici: traficul de mărfuri, extinderea urbană, dărâmarea zidurilor și crearea fațadei maritime sunt consecințe directe ale acelei legături.
Astăzi portul îmbină trei funcții diferite: traficul comercial și de croaziere, portul de agrement cu cursa de navigație în jurul lumii și petrecerea timpului liber în oraș, cu promenada, localurile și zona pietonală pe care orașul a recuperat-o treptat.
Și păstrează o amintire grea. Pe aceleași cheiuri s-au înghesuit în martie 1939 mii de republicani care așteptau un vapor care să-i ducă în exil, într-unul dintre cele mai dure episoade din istoria orașului.
De neratat
Fondillón
Vin roșu dulce și vechi din monastrell, exportat în jumătate de Europă. Era cât pe ce să se piardă din cauza filoxerei.
Port înainte de a fi oraș
Vin, migdale, stafide, esparto și sare. Tot restul a crescut în jurul acestei infrastructuri.
Trenul din 1858
Linia Madrid-Alicante l-a transformat în portul natural al capitalei. Isabela a II-a a venit s-o inaugureze.
Plecarea spre Tabarca
Singura insulă locuită din Comunitatea Valenciană, la o jumătate de oră de navigație de aici.
Cum se potrivește în vizita ta la Alicante
Se află lângă Explanada de España și e despărțit de orașul vechi de piața Puerta del Mar, care era la propriu poarta din zid deschisă spre apă.
Îl parcurgi pe jos: există o promenadă pietonală continuă de la Explanada până la portul de agrement, cu bărcile dintotdeauna și iahturile ancorate pe o parte și orașul pe cealaltă. E o plimbare pe teren plat și plăcută la orice oră.
De aici pleacă vapoarele spre Tabarca, singura insulă locuită din Comunitatea Valenciană, la o jumătate de oră de navigație. E cea mai bună excursie de o jumătate de zi pe care o poți face din centrul orașului Alicante.
Întrebări frecvente
Ce pleca din acest port de i-a adus faimă Alicantelui?
Vinul, și unul foarte special: Fondillón. E un vin roșu dulce și învechit, maturat ani de zile în butoi, care se exporta deja de aici în jumătate din Europa când aproape nimeni nu știa unde e Alicante. Se spune că a fost vinul preferat al lui Ludovic al XIV-lea al Franței, care l-a cerut chiar și pe patul de moarte. De pe aceste cheiuri plecau butoaiele spre nord, și odată cu ele numele pământului meu.
De unde vine numele Alicante?
De foarte departe. Cartaginezii lui Hamilcar Barca au ridicat prin zona aceasta o fortăreață pe care au numit-o Akra Leuká, „promontoriul alb”, din cauza culorii muntelui. Romanii au numit-o Lucentum, pe care unii îl traduc prin „orașul luminii”, iar arabii, Al-Laqant. Din acel Laqant, din gură în gură și din secol în secol, a ieșit Alicante de azi. Trei popoare diferite și toate au văzut același lucru: lumină și stâncă albă deasupra mării.
