Patronul orașului Alicante e Sfântul Nicolae din Bari, adică același episcop din secolul al IV-lea a cărui faimă de a împărți daruri pe ascuns a ajuns, secole și țări mai târziu, să devină Moș Crăciun. Biserica lui e cea mai mare din oraș și se potrivește firesc în traseul prin muzeele orașului vechi.
Un patron ales de calendar
Tradiția spune că într-o zi de 6 decembrie, ziua Sfântului Nicolae, orașul a trecut în mâini creștine prin infantele Alfonso — viitorul Alfonso al X-lea cel Înțelept —, care a poruncit să se ridice o biserică în cinstea sfântului zilei. De atunci e patronul orașului Alicante.
Acest mecanism de alegere e mai obișnuit decât pare: o bună parte dintre patronajele urbane spaniole au fost stabilite după data unei cuceriri, a unei victorii sau a sfârșitului unei epidemii. Castelul Santa Bárbara își datorează numele exact aceleiași proceduri, patru ani mai târziu.
Cucerirea are în plus un context politic. În 1244, Castilia și Coroana Aragonului stabiliseră la Almizra pe unde avea să treacă granița dintre cele două regate, iar orașului Alicante i-a revenit, deocamdată, partea castiliană. O jumătate de secol mai târziu avea să treacă la Aragon, unde a și rămas.
Concatedrală din 1959, și claustrul
În 1959 biserica a fost ridicată la rangul de concatedrală, împărțind demnitatea de sediu episcopal cu catedrala din Orihuela. Această formulă răspunde reorganizărilor diecezane din secolul al XX-lea și se repetă în mai multe dieceze spaniole: două sedii, același episcop.
Clădirea a fost construită între 1616 și 1662 în stil herrerian — clasicismul sever și auster pe care Juan de Herrera l-a inventat la El Escorial —, iar cupola ei de aproape patruzeci și cinci de metri e semnul distinctiv al ansamblului din orice punct al orașului vechi.
Contrastul interior e ce surprinde cel mai mult: pe dinafară și în navă totul e piatră austeră și curată, și deodată apare o capelă a Împărtășaniei care e o explozie barocă de aur. E succesiunea obișnuită a unui secol al XVII-lea sever căruia secolul al XVIII-lea îi adaugă exuberanță.
Și nu trebuie să pleci fără să arunci o privire în claustru, care e o oază de liniște în plin centru și pe care mulți îl ratează pentru că nu se vede din navă. E unul dintre puținele locuri tăcute din orașul vechi.
De neratat
Patronul e bunicul lui Moș Crăciun
Sfântul Nicolae din Bari, episcop din secolul al IV-lea, faimos pentru că lăsa daruri pe ascuns celor mai săraci.
Patron datorită datei
Tradiția plasează cucerirea orașului într-o zi de 6 decembrie, ziua sfântului. La fel ca și castelul cu Santa Bárbara.
Concatedrală din 1959
Împarte sediul episcopal cu Orihuela: două catedrale, același episcop.
Claustrul nu se vede din navă
Și e unul dintre puținele locuri tăcute din orașul vechi. Mulți îl ratează.
Cum se potrivește în traseul tău prin muzee
Se află la două minute de MACA, muzeul de artă contemporană cu colecția donată de Eusebio Sempere, și de MUBAG, cel de arte frumoase din Palacio Gravina.
Să le legi unul de altul funcționează foarte bine ca dimineață culturală: concatedrala, MACA și MUBAG sunt pe o rază de trei minute de mers pe jos, iar între ele trei acoperă patru secole bune de artă alicantină, de la baroc la arta cinetică.
MARQ, cel arheologic, e mai departe și cere separat o dimineață întreagă. Iar intrarea în biserică e liberă în afara orelor de slujbă, așa că oprirea nu adaugă niciun cost traseului.
Întrebări frecvente
Are acest Sfânt Nicolae vreo legătură cu Moș Crăciun?
Are totul de-a face cu el, e chiar el! Sfântul Nicolae din Bari a fost un episcop de acum vreo o mie șapte sute de ani, în ceea ce azi este Turcia, faimos pentru generozitatea lui: legenda spune că lăsa pe ascuns monede și daruri celor care aveau nevoie. Din acel episcop care împărțea daruri, trecând prin Olanda și prin Statele Unite, s-a născut de-a lungul secolelor Santa Claus cu barbă albă. Așa că patronul orașului meu și domnul darurilor de Crăciun sunt, deși nu pare, una și aceeași persoană.
Cine a fost „infantele Alfonso” care a cucerit-o?
Nici mai mult, nici mai puțin decât viitorul Alfonso al X-lea cel Înțelept, regele Cantigelor și al marilor cărți, care pe atunci era încă prinț moștenitor al Castiliei. În 1244, el și coroana Aragonului stabiliseră la Almizra pe unde avea să treacă granița dintre cele două regate, iar Alicantelui i-a revenit, deocamdată, partea castiliană. Curios, nu?, că omul care ne-a dat patronul era castilian, când noi aveam să ajungem valencieni. Lucruri din acele secole de trageri și împingeri.
