O fațadă barocă de piatră, cu balcon lung și blazon, construită între 1627 și 1629 din porunca lui don Diego de Miranda, marchiz de Valdecarzana. Dar chipul elegant care se vede spre piață e de fapt o fardare ulterioară: fațada inițială era mult mai severă.
O fațadă adăugată pentru prestanță
În secolul al XVIII-lea, un primar al orașului, Antonio Heredia Velarde, i-a comandat arhitectului Manuel Reguera această fațadă cu aer de curte, ca să dea prestanță ansamblului. De aici vine numele dublu al palatului.
Reguera e același arhitect care a semnat Palatul Velarde, azi sediul principal al Muzeului de Arte Frumoase. Mâna lui definește o bună parte din chipul orașului Oviedo din secolul al XVIII-lea.
Fațada inițială, mai severă, dădea spre îngusta calle de San Juan și era flancată de două turnuri, dintre care a supraviețuit doar unul. Uită-te la turnul acela: e martorul vremii când aceste case erau fortărețe urbane, iar stăpânii lor își măsurau puterea în creneluri.
Schimbarea aceasta de orientare și de limbaj — de la casa-fortăreață medievală la palatul de curte — rezumă evoluția nobilimii spaniole între secolele XVI și XVIII: de la războinici la curteni.
De ce sunt atâtea blazoane în Oviedo
Aceste palate povestesc istoria unui Oviedo care a încetat să fie sat de regi ca să devină oraș de marchizi, cu rivalitățile lui, cu căsătoriile lui din interes și cu blazoane tot mai mari.
Iar prin orașul vechi sunt foarte multe blazoane, mai multe decât de obicei. Motivul e sociologic: în nordul peninsulei proporția de hidalgos era foarte mare, cu mult peste media spaniolă.
Aici, să te lauzi cu sânge curat era la îndemâna multor mai multe familii decât în sud, pentru că lipsa unei populații musulmane și evreiești anterioare făcea dovada banală. Când titlul îl are jumătate din vecini, singurul mod de a te deosebi e să-l cioplești mai mare pe fațadă.
Fenomenul acesta — hidalguía universală pe coasta cantabrică — a avut urmări reale: a fost unul dintre motivele emigrării masive a asturienilor, a montañeses și a bascilor în America și în administrația imperială, unde condiția lor le deschidea uși.
De neratat
Construit între 1627 și 1629
Pentru don Diego de Miranda, marchiz de Valdecarzana, mare familie a nobilimii asturiene.
Fațada e un adaos din secolul al XVIII-lea
A comandat-o un primar, Antonio Heredia Velarde, arhitectului Manuel Reguera.
A rămas un turn al fațadei inițiale
Martorul vremii când aceste case erau fortărețe urbane și puterea se măsura în creneluri.
Aici erau hidalgos peste tot
În nord proporția era foarte mare. Dacă jumătate din vecini au titlu, trebuie să-l cioplești mai mare.
Cum se încadrează în vizita ta la Oviedo
Se află în orașul vechi, aproape de catedrală și de piața Alfonso al II-lea, în zona palatelor nobiliare.
Oprirea durează zece minute: e o clădire folosită, iar vizita se face pe dinafară. Ce ai de făcut e să citești fațada și să cauți turnul care a supraviețuit.
În aceeași zonă se află Palatul Toreno, Palatul Camposagrado și Casa de la Rúa, care formează ansamblul de arhitectură nobiliară din orașul vechi.
Întrebări frecvente
De ce sunt atâtea blazoane sculptate în Oviedo?
Pentru că în nordul peninsulei proporția de hidalgos, mici nobili, era foarte mare, cu mult peste media spaniolă: aici, să te lauzi cu sânge curat era la îndemâna multor mai multe familii decât în sud. Când titlul îl are jumătate din vecini, singurul mod de a te distinge este să-l sculptezi mai mare pe fațadă.
