Este unul dintre cele mai bine păstrate cartiere evreiești din Europa, și s-a păstrat din întâmplare: când expulzarea din 1492 a golit Call-ul, casele au fost ocupate, pasajele au fost zidite, iar cartierul a adormit timp de secole sub tencuială. Când a fost recuperat în secolul al XX-lea, s-a descoperit că acel abandon îl păstrase ca pe o capsulă a timpului.
Șase sute de ani de comunitate pe un drum roman
Axa cartierului este carrer de la Força, care nu e o stradă medievală oarecare: este traseul vechiului drum roman care traversa orașul de la nord la sud. De o parte și de alta se deschide un labirint de ulițe, arcade și scări, iar această densitate face din Call un loc diferit de orice alt cartier vechi.
Comunitatea evreiască a trăit aici mai bine de șase sute de ani, din secolul al IX-lea până la expulzare. Nu era o comunitate marginală: în secolul al XIII-lea, Girona a fost unul dintre marile centre ale Cabalei, mistica evreiască, cu o școală proprie renumită în tot Mediteraneul.
Figura ei cea mai mare s-a născut pe aceste străzi pe la 1194: Moixè ben Nahman, pe care creștinii l-au numit Bonastruc ça Porta, învățat, medic și cabalist, respectat chiar și de regi. În 1263, Iacob I l-a chemat la Barcelona pentru o dispută publică în care trebuia să apere iudaismul în fața teologilor creștini.
Disputa, atacul și tăcerea
Acea dispută de la Barcelona spune totul despre poziția imposibilă a comunităților evreiești medievale. Bonastruc ça Porta și-a apărat pozițiile cu atâta strălucire încât, în loc de răsplată, a ajuns să trebuiască să plece în exil, în Țara Sfântă, unde a murit. Să câștige dezbaterea era exact ce nu-și putea permite.
Declinul s-a accelerat după aceea. După atacurile antievreiești din 1391 — care au străbătut jumătate din peninsulă — comunitatea din Girona a rămas tot mai închisă, cu străzile zidite și viața strâmtorată și supravegheată. Multe dintre pasajele și arcadele pe care le străbați azi sunt urmarea acestei închideri treptate.
Decretul de expulzare din 1492 a pus capăt la tot. Casele au fost ocupate, accesele au fost zidite, iar cartierul a fost absorbit de țesutul orașului creștin timp de aproape cinci sute de ani, acoperit de tencuieli și pereți despărțitori.
Această uitare a fost salvarea lui. Când, în secolul al XX-lea, s-a început recuperarea lui, au ieșit la iveală intacte zidurile, arcadele și structura cartierului, fără renovările care ar fi venit dacă ar fi rămas o zonă activă a orașului. E același mecanism care păstrează un sit arheologic.
De neratat
Carrer de la Força e romană
Axa cartierului este traseul drumului roman care traversa orașul de la nord la sud.
Un centru al Cabalei
În secolul al XIII-lea, Girona a avut o școală de mistică evreiască renumită în tot Mediteraneul.
Bonastruc ça Porta
Născut aici pe la 1194. A apărat iudaismul în fața lui Iacob I și a sfârșit exilat în Țara Sfântă.
L-a salvat uitarea
După 1492, cartierul a fost zidit și absorbit. Fără renovări timp de cinci secole, a ajuns intact.
Cum se încadrează în vizita ta la Girona
Call-ul ocupă inima orașului vechi, între carrer de la Força și catedrală, așa că îl traversezi inevitabil. Ce nu e inevitabil este să te pierzi pe ulițele lui laterale, și exact asta trebuie făcut: sunt înguste, în trepte și aproape toate fără ieșire.
Muzeul de Istorie a Evreilor, pe carrer de la Força, explică viața comunității și păstrează o colecție de pietre funerare din cimitirul evreiesc de pe Montjuïc din Girona. Este vizita care pune în ordine ce vezi afară și merită biletul.
Cartierul funcționează la orice oră, dar spre sfârșitul după-amiezii și noaptea, cu felinarele aprinse și fără grupuri, efectul e complet diferit. Iar totul e în pantă și pe caldarâm, așa că încălțămintea contează.
Întrebări frecvente
De unde vine cuvântul „Call”?
De obicei se explică faptul că vine din ebraicul „qahal”, care înseamnă comunitate sau adunare: cartierul era, la propriu, comunitatea. Alții îl înrudesc cu latinescul „callis”, ulicioară îngustă. Privește-o cum vrei, ambele lucruri descriu bine acest labirint.
