Se află pe o insuliță înconjurată de mare din toate părțile, la care ajungi pe un drum de piatră de aproape un kilometru întins peste apă. De acolo te întorci și apare tot orașul profilat pe Atlantic: cupola galbenă, turnurile de belvedere, acoperișurile. Nu există carte poștală mai bună a orașului Cádiz decât aceasta, iar drumul până acolo e jumătate din ce vii să cauți.
O insuliță cu trei mii de ani de istorie
Această stâncă e legată de oraș încă de la început. Tradiția antică așeza aici un templu închinat lui Cronos, zeul timpului, la marginea lumii cunoscute de greci și de romani, dincolo de coloanele lui Hercule. Fie că era adevărat sau nu, arată ce reprezenta acest loc în geografia mentală a Antichității.
În 1457, niște marinari venețieni care stăteau în carantină pe insuliță au ridicat o capelă închinată Sfântului Sebastian pe ruinele unui far vechi, și de aici vine numele. Folosirea locului pentru izolare sanitară s-a repetat timp de secole, din motive evidente: e despărțit de oraș prin apă.
Castelul de azi a fost ridicat treptat începând din 1706, în cadrul sistemului defensiv care a blindat orașul după jefuirea lui de către englezi în 1596 și după amenințările care au urmat. Împreună cu Castillo de Santa Catalina, de la celălalt capăt al plajei La Caleta, închidea flancul de vest.
Farul și drumul peste mare
Farul de fier a fost aprins în 1908 și a fost unul dintre primele faruri electrice din Spania: patruzeci și unu de metri de lumină care avertizau navele la intrarea în golf. Structura lui metalică, montată în incinta castelului, se vede din tot orașul și face parte din silueta orașului Cádiz.
Accesul se face pe un drum de piatră de aproape un kilometru care înaintează în mare de la La Caleta, fără balustradă pe o bună parte a traseului și cu apa spărgându-se de ambele părți. La maree înaltă și pe vânt, valurile îl stropesc în întregime, iar pe furtună e închis.
Să parcurgi kilometrul acela e partea cea mai frumoasă, și merită s-o faci încet, întorcându-te din când în când. Cádiz se îndepărtează și se micșorează, iar la jumătatea drumului ai tot orașul în cadru, cu cupola catedralei dominând silueta.
De neratat
Un kilometru peste mare
Drumul de acces înaintează în apă, fără balustradă pe o bună parte. Pe furtună e închis.
Templul lui Cronos
Tradiția antică așeza aici un sanctuar la marginea lumii cunoscute, dincolo de coloanele lui Hercule.
Far electric din 1908
Unul dintre primele din Spania: patruzeci și unu de metri de structură de fier, vizibili din tot orașul.
Cea mai frumoasă carte poștală a orașului Cádiz
La jumătatea drumului, întorcându-te: tot orașul în cadru, cu cupola dominând silueta.
Cum se încadrează în vizita ta la Cádiz
Drumul pornește de la capătul plajei La Caleta, în extremitatea de vest a orașului vechi, la cincisprezece minute de mers pe jos de catedrală și la cinci de Gran Teatro Falla. Este încheierea firească a oricărui traseu prin oraș.
Incinta are un program variabil și a fost închisă pentru lucrări în diferite perioade, așa că merită să verifici înainte să parcurgi kilometrul. Una peste alta, drumul în sine merită chiar dacă e închis castelul, pentru că priveliștea o ai chiar de pe el.
Momentul potrivit e apusul, fără discuție. La Caleta privește spre vest, soarele apune chiar în față și de aici îl vezi coborând în Atlantic, cu cele două castele și orașul profilate pe cer. Este probabil cel mai frumos sfârșit de zi pe care îl oferă coasta andaluză.
Întrebări frecvente
Și ce templu antic se spune că a existat pe această insuliță?
Tradiția antică situa aici un templu închinat lui Cronos, zeul timpului, la capătul lumii cunoscute pentru greci și romani. Gândește-te: ai în spate secole de istorie și ești în punctul unde, pentru cei vechi, aproape se termina pământul.
