Barcelona · Ce să vezi

Port Vell

Apa liniștită și verde, catargele care se leagănă, mirosul de sare și lumina aceea care se reflectă și albește totul. Port Vell e poarta prin care Barcelona a privit spre Mediterana timp de secole și totodată cel mai bun exemplu al transformării pe care orașul și-a făcut-o singur pentru 1992: unde azi te plimbi erau depozite, căi ferate și o autostradă urbană care despărțea centrul de mare.

Un oraș care trăia cu spatele la apă

Sună ciudat, dar e literal: în bună parte din secolul al XX-lea, un barcelonez din centru nu putea ajunge la mare plimbându-se. Între oraș și apă era o barieră de cheiuri de mărfuri, depozite, ateliere și o cale ferată, iar marginea dinspre mare era o zonă industrială închisă.

Și mai înainte, acum două sute de ani, aici nici măcar nu era port în sensul modern: erau mlaștini, plaje de nămol și barăci de pescari. Tot pământul pe care calci azi aici a fost câștigat de la mare prin umpluturi succesive de-a lungul secolelor XVIII, XIX și XX.

Cheiurile își luau numele de la marfă: Moll de la Fusta e cheiul lemnului, unde se descărcau trunchiuri și scânduri; a existat și un chei al cărbunelui și un chei al peștelui. Fiecare își avea breasla, ritmul și murdăria lui specifică, iar vocabularul acesta a supraviețuit dispariției meseriei.

Operațiunea din 1992

Jocurile Olimpice au fost pretextul pentru o reformă urbană amânată de decenii: traficul a fost mutat în subteran, depozitele au fost dărâmate, s-a deschis promenada și s-a construit Rambla de Mar, pasarela ondulată din lemn care traversează bazinul și se deschide ca să lase vapoarele să treacă.

Rezultatul e discutat, cu argumente pro și contra. Orașul a câștigat un front maritim public continuu de mai mulți kilometri, din care azi trăiește jumătate din Barcelona; portul istoric și-a pierdut aproape tot caracterul portuar, înlocuit de centru comercial, acvariu și dane pentru iahturi mari.

Ce a supraviețuit e punctul de vedere. De pe Moll de la Fusta, privind spre partea cealaltă, ai cea mai bună perspectivă asupra fațadei maritime: Palau de Mar, acoperișurile din Barceloneta și, în fundal, Torre del Rellotge deasupra cheiului pescarilor.

De neratat

Moll de la Fusta

Cheiul lemnului. Fiecare chei purta numele a ceea ce se descărca pe el.

Rambla de Mar

Pasarelă ondulată din lemn care se deschide ca să lase vapoarele să treacă. Fiică directă a anului 1992.

Totul aici era mlaștină

Pământul pe care calci a fost câștigat de la mare prin umpluturi succesive timp de trei secole.

Drassanes gotice

Șantiere navale din secolul al XIII-lea în care se construiau galere. Azi Museu Marítim, și aproape gol.

Cum se potrivește în vizita ta la Barcelona

Se află la capătul La Rambla, lângă Mirador de Colom, și leagă centrul istoric de Barceloneta printr-o plimbare pe teren plat de cincisprezece minute. E cusătura dintre cele două jumătăți ale vizitei.

O observație despre golondrinas, bărcile de plimbare care pleacă de la chei: fac două trasee, unul scurt prin gura portului și altul lung până la Port Olímpic. Cel scurt e ieftin și e singura cale de a vedea orașul de pe apă, așa cum l-au văzut timp de secole cei care soseau în el.

Iar cea mai interesantă clădire din zonă nu e pe apă, ci vizavi: Drassanes Reials, șantierele navale medievale din secolul al XIII-lea, cu hale gotice de piatră în care se construiau galerele Coroanei Aragonului. Găzduiește Museu Marítim și e unul dintre cele mai impresionante și mai puțin vizitate locuri din Barcelona.

Întrebări frecvente

De ce se numește Moll de la Fusta?

Fusta înseamnă lemn în catalană, iar acest chei se numește așa pentru că aici se descărcau buștenii și scândurile care soseau cu vaporul. Fiecare chei avea meseria lui: cel al cărbunelui, cel al peștelui, cel al lemnului... Timp de decenii aici a fost un du-te-vino de macarale și docheri, închis spre oraș de o autostradă lipită de apă. Au scos-o acum puțin peste treizeci de ani, și abia atunci noi, locuitorii Barcelonei, ne-am putut apropia din nou de propria noastră mare.

Și coloana aceea cu statuia, acolo în fund?

Este monumentul lui Columb, înălțat la capătul Ramblelor cu privirea spre mare. A fost ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea ca să amintească faptul că Columb, la întoarcerea din America, a fost primit în Barcelona de Monarhii Catolici. Și aici vine gluma pe care o facem noi, cei de aici: se spune că arată spre America, dar dacă îi urmărești degetul, indică mai degrabă spre Mediterana, spre Genova lui natală. Fiecare să tragă propriile concluzii.

Descoperă Barcelona și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Barcelona

Sant Pau del Camp

Santa Maria del Mar

Torre del Rellotge

Bazilica Sagrada Família

Carrer de Montcada

Casa Vicens, prima casă a lui Gaudí