Barcelona · Ce să vezi

Casa Vicens, prima casă a lui Gaudí

Casa Vicens, la primera casa de Gaudí

Pe o stradă liniștită din Gràcia, între fațade obișnuite și balcoane cu rufe întinse, apare dintr-odată o explozie de plăci de faianță verzi și albe cu flori galbene. E Casa Vicens, prima lucrare importantă a lui Antoni Gaudí, construită între 1883 și 1885, când avea ceva peste treizeci de ani și nimeni nu știa cine e. A fost locuință particulară vreme de peste o sută treizeci de ani: abia în 2017 s-a putut intra. Face parte din Patrimoniul Mondial și rămâne casa lui Gaudí pe care o vizitează cei mai puțini oameni.

Comanda unui agent de bursă

Clientul a fost Manuel Vicens, agent de schimb și de bursă, care voia o casă de vacanță. Gaudí a îmbrăcat clădirea în ceramică smălțuită, în verde, alb și galben, compunând tablă de șah și benzi orizontale cu o libertate totală.

Plăcile cu floare galbenă reproduc garoafa maurului, o plantă care chiar creștea pe acest teren înainte să se construiască aici. Iar grilajul de la intrare, din fier forjat, copiază frunzele palmierului pitic, palmierul sălbatic al acestor câmpuri. Gaudí n-a decorat cu motive generice: a copiat ce era pe teren.

Când a ridicat-o, Gràcia nici măcar nu făcea parte din Barcelona: era o localitate independentă, anexată abia în 1897. Asta era, la propriu, o casă de țară la marginea orașului, de unde și aerul de vilă cu turnulețe.

Gaudí care încă nu era Gaudí

Aici nu există curbe imposibile, nici structuri catenare: casa aceasta e ortogonală, cu un plan destul de convențional, iar radicalitatea ei stă la suprafață. E Gaudí orientalistul, influențat de mudéjar, de arta islamică și de cea japoneză, un limbaj pe care avea să-l abandoneze mai târziu. Când o vezi, înțelegi de unde a pornit tot restul.

Interiorul e cel care surprinde cel mai mult, pentru că nu are nicio legătură cu reținerea fațadei. Sufrageria, cu pereții cu motive vegetale și tavanul casetat cu frunze de cireș pictate, și mai ales camera fumătorilor, cu o boltă de mocárabe din ipsos policrom care trimite direct la Alhambra, sunt de pe altă planetă.

Casa a crescut cu anii: în 1925, fără Gaudí, arhitectul Joan Baptista Serra de Martínez a extins-o pe o latură, respectând stilul cu atâta grijă încât cusătura aproape că nu se vede. O bună parte din ce pare astăzi opera lui Gaudí aparține de fapt acestei extinderi.

De neratat

Garoafele maurului

Plăcile de faianță copiază o floare care creștea chiar pe acest teren înainte de construcție.

Grilajul cu palmieri pitici

Fier forjat care imită frunzele palmierului pitic sălbatic de pe câmpurile din Gràcia.

Camera fumătorilor

Boltă de mocárabe din ipsos policrom. Alhambra pusă într-o casă de vacanță din 1885.

Casa lui Gaudí fără coadă

Închisă publicului până în 2017. Mai ieftină, mai liniștită și singura care îi explică începuturile.

Cum se potrivește în vizita ta la Barcelona

Se află în Gràcia, la cinci minute de Mercat de la Llibertat și de centrul cartierului, și la cincisprezece minute de mers pe jos de La Pedrera, coborând pe Carrer Gran de Gràcia. E pretextul perfect ca să urci în Gràcia, lucru pe care aproape niciun vizitator nu-l face.

Este, de departe, casa lui Gaudí cu cea mai mică coadă. Aproape întotdeauna poți rezerva în aceeași zi, biletul e mai ieftin decât la Casa Batlló sau La Pedrera, iar vizita durează o oră bună, cu tot cu terasa de pe acoperiș, care are propria surpriză din ceramică și o priveliște asupra cartierului.

Combin-o cu o plimbare prin piațetele din Gràcia — Plaça de la Vila, Plaça del Sol, Plaça de la Virreina — și cu o oprire pe Carrer de Verdi. E cartierul cu cea mai multă viață pe stradă din Barcelona și nu trebuie să plătești nimic ca să te bucuri de el.

Întrebări frecvente

Cine i-a comandat lui Gaudí această casă?

Se numea Manuel Vicens, iar după numele lui de familie am botezat casa. Curios este că a fost o reședință privată timp de peste o sută treizeci de ani; niciunul dintre noi n-a putut să calce în ea până când, în 2017, s-a deschis în sfârșit ca muzeu. Imaginează-ți generații întregi de vecini trecând zilnic prin fața acestei bijuterii fără să poată trece vreodată de grilaj. Eu, în ziua în care am vizitat-o pe dinăuntru pentru prima dată, aproape că nu-mi venea să cred.

Și fierul acela de la intrare?

Apropie-te de grilajul din fier forjat: sunt frunze de palmier pitic, acel palmier mic care creștea pe câmpurile acestea din Gràcia. Gaudí le-a copiat evantaiele și le-a turnat în fier, curbă cu curbă, până a transformat o simplă tufă sălbatică într-unul dintre cele mai celebre grilaje ale modernismului. Mie îmi place mult să mi-l imaginez aplecat printre plantele de pe teren, hotărând care dintre ele merita să devină eternă în metal.

A fost dintotdeauna atât de mare?

Ei bine, nu. Casa pe care o vezi a crescut cu anii: în 1925, fără Gaudí, arhitectul Joan Baptista Serra a extins-o pe o latură, respectându-i atât de mult stilul încât cusătura aproape nu se observă. De aceea astăzi pare mai mare decât ce apucase Gaudí să lase terminat. Când o privești în întregime, încearcă să ghicești unde se termină Gaudí cel original și unde începe mâna care a venit după. Nu e deloc ușor.

Descoperă Barcelona și ascultă în ritmul tău

Parcurge-l cu ghizi locali, în ritmul tău și offline.

Aplicația Viavoy

Alte locuri în Barcelona

El Born Centre de Cultura i Memòria

Fossar de les Moreres

Catedrala și claustrul gâștelor

La Pedrera

MACBA și Plaça dels Àngels

Mercat de la Barceloneta