La Barcelona catedrala se numește La Seu, iar primul lucru pe care trebuie să-l știi e că fațada ei minte. Acele turle gotice atât de fotogenice sunt de la începutul secolului al XX-lea, cu patru secole mai noi decât templul pe care îl încununează. Ce e cu adevărat memorabil se află în spate: un claustru cu palmieri, magnolii, o fântână și treisprezece gâște albe vii, care sunt aici de secole. Nu sunt un ornament pentru turiști. Sunt treisprezece dintr-un motiv precis și destul de sinistru.
Treisprezece gâște și o fată de treisprezece ani
Santa Eulàlia este copatroana Barcelonei și, potrivit tradiției, a fost martirizată la treisprezece ani în timpul persecuției lui Dioclețian, supusă la treisprezece chinuri diferite — printre ele, rostogolită într-un butoi plin cu cioburi de sticlă pe o stradă care există și azi, Baixada de Santa Eulàlia. Trupul ei se odihnește în cripta acestei catedrale, sub altarul mare, într-un sarcofag de alabastru din secolul al XIV-lea.
Gâștele din claustru sunt treisprezece din cauza ei. Obiceiul e documentat de secole și mai există o a doua explicație, practică și foarte romană: gâștele sunt paznici excelenți, țipă la orice intrus și dădeau de veste capitlului mult mai bine decât un câine. Credință și sistem de alarmă în același animal.
Cripta merită să cobori treptele. E chiar în fața altarului mare, se luminează cu monede și aproape toată lumea trece pe deasupra fără să știe că are dedesubt mormântul patroanei orașului.
Fațada pe care a inventat-o secolul al XIX-lea
Templul a fost construit între 1298 și mijlocul secolului al XV-lea, dar a rămas fără fațadă: timp de patru sute de ani, La Seu a avut în față un simplu zid neted. Cea actuală, cu turlele și pinaclul central, a fost ridicată între 1887 și 1913, finanțată de industriașul Manuel Girona și bazată pe un plan medieval din 1408 care nu fusese pus niciodată în practică.
Înăuntru, caută într-o capelă laterală Sant Crist de Lepant, un Hristos cu trupul vizibil arcuit într-o parte. Tradiția spune că s-a aflat pe galera lui Don Juan de Austria în bătălia de la Lepanto din 1571 și că s-a răsucit așa ca să se ferească de o ghiulea. Explicația reală e că a fost sculptat arcuit ca să fie văzut de jos, dar legenda e mai frumoasă și aici a câștigat.
Și urcă pe terasă. Un lift te duce pe acoperiș, printre turnuri, iar de acolo vezi Cartierul Gotic din zbor de pasăre, cu Sagrada Família în fundal. E una dintre cele mai puțin aglomerate terase din centru și aproape nimeni n-o include în vizită.
De neratat
Cele treisprezece gâște
Treisprezece pentru cei treisprezece ani ai Santei Eulàlia. Și pentru că o gâscă dă de veste mai bine decât un câine.
Cripta Santei Eulàlia
Sub altarul mare, în alabastru din secolul al XIV-lea. Aproape toată lumea trece pe deasupra fără să coboare.
Sant Crist de Lepant
Răsucit ca să se ferească de o ghiulea, după legendă. Sculptat arcuit ca să fie văzut de jos, după experți.
Terasa de pe acoperiș
Se urcă cu liftul. Cartierul Gotic de sus și Sagrada Família în fundal, aproape fără nimeni.
Cum se potrivește în vizita ta la Barcelona
Catedrala domină Plaça Nova, unde se află turnurile zidului roman. În spate e Plaça del Rei cu Saló del Tinell, iar la cinci minute, coborând spre mare, începe Born, cu Santa Maria del Mar.
Ai grijă să nu le confunzi: La Seu e catedrala; Santa Maria del Mar e o bazilică. Numele de „catedrala mării” e o poreclă popularizată de romanul lui Ildefonso Falcones. Sunt două clădiri diferite, la opt minute de mers pe jos una de cealaltă, și merită să le vezi pe amândouă în aceeași zi, pentru că reprezintă două gotice opuse.
Despre program: există intervale de vizită turistică cu bilet plătit și intervale de slujbă cu acces liber, iar ele se schimbă des. Verifică site-ul oficial cu o zi înainte, mai ales dacă vrei claustrul și terasa, care de obicei intră în biletul turistic.
Întrebări frecvente
Fațada este atât de veche pe cât pare?
Ei bine, aici te surprind: fațada aceea atât de gotică și atât de bine integrată este partea cea mai tânără a întregii catedrale. Templul a fost construit între secolele al XIII-lea și al XV-lea, dar fațada și turla centrală au fost ridicate între 1887 și 1913, la peste patru secole după, urmând un vechi plan medieval care nu fusese niciodată executat. Le-a plătit un bancher al orașului, Manuel Girona. Se potrivește atât de bine încât aproape nimeni nu observă că este „neogotică”.
Și Hristosul acela strâmb dinăuntru?
Când intri, caută într-o capelă laterală un Hristos cu trupul curbat într-o parte: este Sant Crist de Lepant. Se spune că a vegheat galera lui Don Juan de Austria în bătălia de la Lepanto, în 1571, împotriva flotei otomane, și că s-a răsucit așa ca să se ferească de o ghiulea de tun care venea direct spre el. E o legendă, desigur, dar uită-te la el și spune-mi dacă nu pare că tocmai s-a mișcat.
E adevărat ce se spune despre oul care dansează?
Da, și e una dintre tradițiile mele preferate! În fiecare an, de Corpus Christi, în fântâna aceea din claustru se pune „l'ou com balla”: un ou golit care se menține dansând pe jetul de apă, printre flori și cireșe. Este un obicei documentat aici încă din secolul al XVII-lea. Dacă vii în acele zile, rămâi puțin să-l privești cum se rotește; te hipnotizează. În afara sezonului, va trebui să ți-l imaginezi.
