E o criptă mică, singurul lucru care a rămas din biserica San Cebrián, și n-ar avea un interes arhitectural deosebit dacă n-ar fi fost faptul că timp de secole s-a crezut că aici diavolul preda magie. Legenda e atât de cunoscută încât a dat numele unor opere ale lui Cervantes și Ruiz de Alarcón și a transformat acest oraș universitar într-un sinonim european al cunoașterii interzise.
Școala diavolului
Legenda spune că aici diavolul ținea un curs de arte oculte pentru șapte studenți timp de șapte ani. La sfârșit, unul dintre ei trebuia să rămână ca plată, iar cine anume se trăgea la sorți. E structura clasică a pactului: cunoașterea se plătește cu sufletul.
Versiunea cea mai răspândită adaugă deznodământul: ultimului elev i-a revenit să plătească, dar a reușit să scape lăsându-și în urmă umbra, care a rămas prinsă în peșteră. Omul fără umbră e identificat cu marchizul de Villena, un personaj real din secolul al XV-lea cu faimă de necromant.
Că legenda a fost plasată tocmai la Salamanca nu e întâmplător. Era marea universitate a Castiliei, locul unde se studia astronomia, medicina și filosofia naturală, iar în mentalitatea populară granița dintre aceste științe și magie era vagă. Orice oraș de învățați ajunge să-și aibă legenda lui de vrăjitori.
Ce e de fapt
Ce se păstrează e cripta vechii biserici parohiale San Cebrián, un spațiu mic și boltit rămas după dărâmarea bisericii. Orașul a poruncit să fie zidită în secolul al XVI-lea tocmai din cauza faimei ei proaste, ceea ce în practică a păstrat-o.
Incinta a fost amenajată printr-o intervenție contemporană sobră, cu cripta la vedere și panouri care explică formarea legendei și drumul ei în literatură. E o vizită foarte scurtă, de cincisprezece minute, și gratuită.
În jur rămân urme ale zidului de apărare și ale Puerta del Río, iar ansamblul e la marginea de sud a orașului vechi, într-o porțiune cu foarte puțină circulație. Scările care coboară aici de pe stradă sunt ele însele unul dintre colțurile cele mai puțin cunoscute ale orașului.
De neratat
Șapte elevi, șapte ani
Legenda spune că diavolul preda aici arte oculte și că la sfârșit unul dintre studenți rămânea ca plată.
Omul fără umbră
Ultimul elev a scăpat lăsându-și umbra prinsă. E identificat cu marchizul de Villena, personaj real din secolul al XV-lea.
Au zidit-o din cauza faimei
Orașul a poruncit închiderea ei în secolul al XVI-lea tocmai din cauza legendei, iar asta a păstrat-o.
Cervantes a scris despre ea
Legenda a dat titlul unor opere ale lui Cervantes și Ruiz de Alarcón și a transformat orașul în sinonim al cunoașterii interzise.
Cum se încadrează în vizita ta la Salamanca
Se află la marginea de sud a orașului vechi, lângă Colegio de Calatrava și la cinci minute de cele două catedrale, pe coborârea firească spre Huerto de Calixto y Melibea și spre râu.
Se potrivește bine în traseul care coboară de la ansamblul catedralelor până la Puente Romano, trecând pe lângă zidul de apărare și grădină. Această coborâre e partea orașului vechi cu cei mai puțini oameni și una dintre cele mai plăcute.
E gratuită, scurtă și nu cere nimic. Interesul ei nu e monumental, ci narativ: te ajută să înțelegi de ce Salamanca apare în literatura Secolului de Aur asociată atât cunoașterii, cât și magiei.
Întrebări frecvente
A existat cu adevărat acest marchiz de Villena?
Da, și era în carne și oase: don Enrique de Villena, un nobil din secolul al XV-lea, un învățat adevărat. L-a tradus pe Vergiliu și pe Dante și a scris despre astronomie și chiar despre bucătărie. Dar era atât de cult și de ciudat pentru epoca lui încât oamenii l-au luat drept vrăjitor. Când a murit, regele a poruncit să i se cerceteze biblioteca și să fie arse cărțile care miroseau a magie interzisă. Cu o asemenea faimă, nu mă miră că legenda l-a ales tocmai pe el.
De ce tocmai aici, școala diavolului?
Există o coincidență care explică aproape totul. Biserica dărâmată era închinată lui San Cebrián, adică Sfântului Ciprian. Iar acest sfânt, înainte de convertire, fusese, după tradiție, un mag foarte puternic, în stare să cheme demoni; timp de secole a circulat prin Spania o faimoasă „carte a Sfântului Ciprian”, plină de descântece și comori ascunse. Imaginează-ți: o criptă întunecată, cu numele unui sfânt vrăjitor… oamenii n-au avut nevoie de mult mai mult ca s-o umple de diavoli și studenți blestemați.
