Numele minte de două ori: nici clădirea nu e atât de veche, nici n-a locuit aici vreun rege maur. I l-a dat legenda. Dar ce ascunde înăuntru e cu adevărat extraordinar și e probabil cel mai uimitor lucru pe care îl poți vedea în Ronda: o scară secretă de peste două sute de trepte săpată în stânca vie, care coboară din casă până la fundul defileului Tajo, până la râu.
Mina și căderea orașului Ronda
În plin secol al XIV-lea, regele nasrid Abomelic a poruncit să fie săpată această scară în interiorul falezei, cu un scop militar foarte precis: să asigure aprovizionarea cu apă în timpul unui asediu. Ronda e de necucerit datorită poziției sale, dar un oraș așezat deasupra unui defileu are apa jos, iar fără acces la ea fortăreața e inutilă.
Sistemul funcționa cu lanțuri de oameni care urcau burdufuri de piele treaptă cu treaptă, zi și noapte. Cronicile povestesc că munca aceasta o făceau captivi creștini în lanțuri și de aceea mina e cunoscută și drept scara sclavilor.
La asediul din 1485, trupele marchizului de Cádiz au tăiat accesul la mină, iar fără apă Ronda a căzut în câteva zile, după secole de dominație musulmană. Altfel spus: scara aceasta a hotărât soarta orașului, iar eșecul ei a fost cel care l-a predat.
Grădinile suspendate deasupra prăpastiei
În 1912, ducesa de Parcent i-a comandat peisagistului francez Jean Claude Nicolas Forestier niște grădini în terase atârnate deasupra râpei. Forestier e același care a dat formă parcului María Luisa din Sevilla și care a lucrat la grădini din Paris și Havana: aceasta e o lucrare minoră a lui și, probabil, cea mai amețitoare.
Terasele coboară în trepte folosind panta, cu bazine, garduri vii tunse, faianță și puncte de belvedere care dau direct în gol. De pe ele se vede Puente Nuevo din profil, o perspectivă pe care n-o oferă niciun alt punct din oraș.
Casa în sine e neomudéjar, de la începutul secolului al XX-lea, ridicată peste resturi mai vechi. Traseul complet include casa, grădinile, gura minei, scara cioplită și Sala de la Noria, deja pe fundul canionului, lângă apă, unde temperatura scade simțitor la fiecare tronson.
De neratat
Două sute de trepte în stâncă
Săpate în secolul al XIV-lea în interiorul falezei, ca să urce apa din râu în timpul asediilor.
Scara aceasta a pierdut orașul
În 1485, trupele castiliene au tăiat accesul la mină, iar fără apă Ronda a căzut în câteva zile.
Grădinile lui Forestier
Le-a proiectat în 1912 același peisagist care a făcut parcul María Luisa din Sevilla. Terase suspendate deasupra râpei.
Puente Nuevo din profil
Din punctele de belvedere ale grădinii vezi podul din lateral, o perspectivă pe care n-o oferă niciun alt loc din Ronda.
Cum se încadrează în vizita ta la Ronda
Se află în orașul vechi: treci Puente Nuevo spre sud și cobori pe calle Santo Domingo, la cinci minute. E în drum spre Puente Viejo și spre băile arabe, dacă faci traseul în coborâre.
Trebuie să știi ce te așteaptă înainte să intri: coborârea prin mină înseamnă peste două sute de trepte neregulate, umede și alunecoase, cioplite în stâncă, iar urcarea înapoi e la fel de lungă. Nu e potrivită pentru cine are probleme de mobilitate și e bine să ai încălțăminte care nu alunecă.
Socotește o oră bună cu coborârea completă și opririle în grădini. Dacă nu vrei să cobori în mină, vizita doar în grădini merită oricum pentru priveliște, deși prețul e același.
Întrebări frecvente
Cine urca apa pe acele două sute de trepte?
Cronicile povestesc că o făceau captivi creștini înlănțuiți, cărând burdufuri de piele treaptă cu treaptă, într-un lanț uman, zi și noapte. De aceea mina de apă este cunoscută și drept scara sclavilor.
Știai că cel care a proiectat aceste grădini a semnat și cel mai faimos parc din Sevilla?
Peisagistul francez Jean Claude Nicolas Forestier, autorul acestor terase, este același care a dat formă parcului María Luisa din Sevilla și a lucrat la grădini din Paris și Havana. Aceasta e o lucrare minoră a lui, dar cu siguranță cea mai amețitoare.
