O pantă pavată cu piatră, îngustă, cu un zid lung pe o parte. Acesta e punctul exact unde, în fiecare dimineață între 7 și 14 iulie, începe encierro: în spate, poarta mare care se deschide la opt; în față, urcușul. Și e una dintre cele mai periculoase porțiuni din tot traseul.
Opt fără cinci
Închipuie-ți tăcerea încordată din minutele acelea de dinainte: mii de oameni înghesuiți și tăcuți, așteptând. La ora opt fix se aude o rachetă, se deschide poarta și șase tauri de luptă, împreună cu boii conducători care îi călăuzesc, se năpustesc la deal printre alergători.
O a doua rachetă anunță că toată cireada a ieșit din țarc și că n-a rămas niciun animal în urmă. Amănuntul contează: un taur singur și rămas în urmă e situația cea mai periculoasă care se poate ivi într-un encierro.
Sunt aproape trei sute de metri cu o pantă care împinge, pământul alunecă, iar taurii vin grupați, iuți și încă odihniți. Aici căzăturile se plătesc scump și nu e loc de greșeală.
Alergătorii veterani știu bine: pe Santo Domingo nu alergi în fața taurului, supraviețuiești. Cursa adevărată, cea pe care o cauți, vine după aceea, pe Calle Estafeta.
Opt sute cincizeci de metri, două minute
Traseul întreg măsoară puțin peste opt sute cincizeci de metri, de la această poartă până în arena de la Plaza de Toros. Se parcurge în vreo două sau trei minute.
Disproporția aceasta face encierro atât de aparte: două minute pe care orașul le așteaptă un an întreg și care adună toată tensiunea unei sărbători de nouă zile.
Sus, în capătul pantei, se află firida lui San Fermín, în fața căreia alergătorii cântă de trei ori, la ora șapte și cincizeci și cinci, la șapte și cincizeci și șapte și la șapte și cincizeci și nouă, cerându-i sfântului binecuvântarea. E momentul cel mai emoționant al dimineții.
Înainte de toate acestea, taurii sosesc în ajun, seara, în encierrillo, un transfer tăcut și pe întuneric de la țarcurile Gas până la cele de la Santo Domingo, fără public care să strige și cu străzile goale. E opusul encierro și foarte puțini îl cunosc.
De neratat
Aici începe encierro
La ora opt fix, între 7 și 14 iulie, se aude racheta și se deschide poarta.
Porțiunea cea mai periculoasă
Aproape trei sute de metri de pantă, cu taurii grupați, iuți și încă odihniți.
Două rachete
Prima deschide poarta; a doua anunță că n-a rămas niciun taur în urmă.
850 de metri în două minute
Tot traseul, până în arenă. E ce așteaptă orașul un an întreg.
Cum se încadrează în vizita ta la Pamplona
Se află în capătul de nord al orașului vechi, lângă Mercado de Santo Domingo și la câteva minute de Primărie.
În afara sărbătorii oprirea durează zece minute și merită s-o faci la începutul traseului encierro: de aici mergi pe drumul exact pe care aleargă taurii, stradă cu stradă, până la arenă.
Traseul continuă pe Cuesta până la piața Primăriei, apoi pe strada Mercaderes cu curba ei cumplită, pe Estafeta, pe culoar și până la Plaza de Toros.
Întrebări frecvente
Cât măsoară, de fapt, tot traseul?
Puțin peste opt sute cincizeci de metri, de la această poartă până în arena de tauri. Se parcurg în vreo două sau trei minute: mai puțin decât îți ia să asculți această explicație, și este ceea ce orașul așteaptă un an întreg.
