Domină piața principală a incintei și are un aer aspru, aproape de fortăreață, care înșală: este o biserică în stil gotic târziu, ridicată între secolele al XV-lea și al XVI-lea pe locul unei biserici romanice mai vechi. Lângă ușă e o statuie a lui San Pedro de Alcántara cu picioarele tocite și lucioase, pentru că de secole oamenii i le freacă ca să ceară noroc.
Gotic cu aer de fortăreață
Aerul defensiv nu e întâmplător. Toată arhitectura orașului monumental are această estetică — zidărie din blocuri de granit, puține ferestre, volume masive — pentru că a fost ridicată într-o vreme de lupte între familiile nobile, în care fiecare casă era o poziție de luptă.
Biserica are trei nave de înălțime aproape egală, cu bolți simple pe nervuri și stâlpi cilindrici, în linia bisericilor-hală care se construiau atunci în Extremadura și în Andaluzia. Turnul renascentist care o încununează a fost terminat pe la 1550.
În 1957 a primit rangul de concatedrală, împărțind demnitatea episcopală cu catedrala din Coria. Această formulă, a două sedii cu același episcop, e destul de frecventă în Spania și vine din reorganizările diecezelor din secolul al XX-lea.
Retablul neaurit și Cristo Negro
Retablul mare este plateresc, de la mijlocul secolului al XVI-lea, și are o particularitate care surprinde: e sculptat în lemn aparent, neaurit și nepictat. De obicei era acoperit cu foiță de aur, iar să-l vezi cu fibra lemnului la vedere dă un rezultat cu totul diferit, mai sobru și mai modern ca aspect.
Cealaltă piesă este Cristo Negro, un Cristos răstignit din secolul al XIV-lea, din lemn înnegrit, în fața căruia orașul s-a rugat în cele mai grele momente ale lui. Culoarea, dincolo de explicația materială, îi dă o prezență neliniștitoare pe care nicio altă imagine din biserică nu o atinge.
Iese în procesiune în noaptea de Vinerea Mare, spre dimineață, într-un drum al crucii pe străzile orașului vechi în tăcere absolută, fără muzică și fără fanfară, doar cu sunetul pașilor pe piatră. Este unul dintre marile momente ale Săptămânii Sfinte din Cáceres.
Și poți urca în turn, care oferă cel mai bun punct de belvedere al orașului: de sus vezi întreaga incintă, cu turnurile și acoperișurile ei, și contrastul cu orașul modern din jur.
De neratat
Retablul nu e aurit
Plateresc, sculptat în lemn aparent, fără foiță de aur. Rezultatul e mult mai sobru decât de obicei.
Cristo Negro
Cristos răstignit din secolul al XIV-lea, din lemn înnegrit. Iese în noaptea de Vinerea Mare, în tăcere absolută.
Picioarele tocite
Statuia lui San Pedro de Alcántara de lângă ușă: de secole i se ating degetele ca să aducă noroc.
Turnul e cel mai bun punct de belvedere
De sus vezi întreaga incintă, cu turnurile și acoperișurile ei, și contrastul cu orașul modern.
Cum se încadrează în vizita ta la Cáceres
Se află în Plaza de Santa María, imediat după ce treci prin Arco de la Estrella, așa că e prima oprire din incintă. În aceeași piață se află Palacio de los Golfines de Abajo, cealaltă vizită principală cu plată.
Biletul include urcarea în turn, și merită s-o faci: împreună cu Torre de Bujaco, din piața de afară, sunt cele două puncte înalte de unde poți citi ansamblul.
Socotește o jumătate de oră cu tot cu turnul. Și înainte să intri, atinge picioarele lui San Pedro de Alcántara de lângă ușă: asta face toată lumea de secole și de aici le vine luciul.
Întrebări frecvente
Și Cristo Negro acela are vreo procesiune?
Are, și e una dintre cele mai cutremurătoare. În zorii Vinerii Mari, Cristo Negro iese pe străzile orașului vechi pentru un Drum al Crucii, în cea mai deplină tăcere, fără muzică și fără fanfară, doar cu sunetul pașilor pe piatră. Este unul dintre marile momente ale Săptămânii Sfinte din Cáceres.
