După străzile înguste ale orașului vechi se deschide brusc un patrulater perfect din piatră ocru, cu șaizeci și patru de arcade care îl închid pe toate cele patru laturi. Contrastul este exact ce căutau arhitecții lui. Este neoclasică, din secolul al XIX-lea, și s-a născut ca piață închisă de aprovizionare, cu tot comerțul adăpostit sub arcade. De aceea nu privește în afară: privește doar înăuntru.
Treizeci de ani ca să ridici o piață
Lucrările au început pe la 1821, iar inaugurarea n-a avut loc decât în 1851. Treizeci de ani de întreruperi din cauza războaielor carliste, a lipsei de fonduri și a schimbărilor de proiect, cu mai multe generații de localnici care au văzut-o crescând piatră cu piatră. Când s-a deschis în sfârșit, orașul care o comandase era deja alt oraș.
Tipologia este cea a pieței principale închise castiliene, adaptată la neoclasicism: plan dreptunghiular, arcade continue, fațade identice și acces prin arcuri în colțuri. Această închidere avea o funcție practică — să protejeze piața de ploaie, care aici e constantă — și una de control, pentru că o piață închisă se supraveghează cu patru porți.
Uită-te la stema provinciei Bizkaia de pe una dintre laturi și la regularitatea obsesivă a fațadei, fără niciun balcon care să rupă ritmul. Ordinea aceasta face ca piața să funcționeze vizual ca o sală în aer liber.
Duminicile și pintxos
Duminică dimineața își schimbă meseria. Se umple de mese cu timbre, monede vechi, cărți vechi, insigne, cartonașe de colecție, discuri și plante: este târgul de colecționari cel mai îndrăgit din oraș, iar să intri în el e ca și cum ai arunca o privire într-un pod colectiv. Începe devreme și se strânge la prânz.
În restul săptămânii domnește altceva. Sub aceste arcade sunt câteva dintre cele mai bune baruri de pintxos din Bilbao, cu tejghelele pline de tăvi la prânz și seara, iar sistemul local e cel de totdeauna: iei unul sau două într-un bar și treci la următorul.
Într-unul dintre balcoanele pieței își are sediul Euskaltzaindia, Academia Regală a Limbii Basce, instituția care stabilește și îngrijește limba bască. În timp ce jos lumea gustă pintxos și ciocnește, sus, în spatele acelor ferestre, se hotărăște cum se scrie corect un cuvânt.
De neratat
Șaizeci și patru de arcade
Piață închisă de aprovizionare: fațade identice pe toate cele patru laturi și acces doar prin arcurile din colțuri.
Treizeci de ani de lucrări
Începută pe la 1821 și inaugurată în 1851, cu întreruperi din cauza războaielor carliste și a lipsei de fonduri.
Târgul de duminică
Timbre, monede, cărți vechi, insigne și plante. Începe devreme și se strânge la prânz.
Academia Limbii Basce
Euskaltzaindia își are sediul într-unul dintre balcoanele pieței, chiar deasupra tejghelelor cu pintxos.
Cum se potrivește în vizita ta la Bilbao
Se află în Casco Viejo, la două minute de Catedrala Santiago și la cinci de Teatro Arriaga. Intri prin oricare dintre arcurile din colțuri și e ușor să treci pe lângă ea fără s-o vezi dacă nu știi că e acolo.
Planul care funcționează este s-o lași pentru ora aperitivului sau a cinei, pentru că atunci piața are sens. După-amiaza, în zilele lucrătoare, e liniștită și goală și, deși e frumoasă, pierzi jumătate din ce este.
Arcadele oferă adăpost oricât ar ploua, lucru deloc mărunt în acest oraș, așa că sunt și refugiul firesc când vremea se strică brusc. Duminica, târgul dimineața și pintxos după aceea.
Întrebări frecvente
S-a construit repede?
Nici vorbă, a costat ceva efort. Lucrările au început pe la 1821, dar între războaiele carliste, lipsa de fonduri și o mie de opriri s-au prelungit treizeci de ani: n-a fost inaugurată decât în 1851. Imaginează-ți câteva generații de localnici văzând-o cum se ridică încet, piatră cu piatră, an după an. Când s-a deschis în sfârșit, a devenit imediat marele salon al orașului și de atunci n-a încetat să pulseze. Lucrurile bune, vezi bine, s-au lăsat așteptate.
E aici ceva în afară de baruri?
Mai mult decât pare. Într-unul dintre balcoanele pieței își are sediul Euskaltzaindia, Academia Regală a Limbii Basce, casa unde se îngrijește și se fixează limba bască. Adică, în timp ce jos lumea ia pintxos și ciocnește paharele, sus, în spatele acelor ferestre, sunt oameni care decid cum se scrie corect un cuvânt în bască. Îmi place mult contrastul ăsta: petrecerea și academia împărțind aceeași curte de piatră. Foarte în stilul Bilbaoului, să amesteci totul.
